Elton John & Leon Russell - The Union

Elton John s-a saturat de pop. Si s-a apucat de muzica faina, cica! „Poate voi colabora pentru un single cu Lady Gaga sau Scissor Sisters, dar nu voi mai face albume pop niciodata“, declara recent muzicianul care e considerat una din figurile centrale ale stilului renegat acuma. Considerandu-se prea batran pentru mainstream, domnul Elton John se avanta in blues iar printre colaboratorii acestui disc se mai numara si Brian Wilson, Neil Young, Booker T, Don Was si Robert Randolph. Piesele prezente pe acest disc sunt cat se poate de previzibile, dar cat se poate de corecte osciland printre blues, baladem nitel country si pe alocuri si rock and roll. E old fashion, care va face deliciul aceora care iubesc sound-ul batranesc...

Asteptari: La cei 63 de ani ai sai si cu 250 de milioane de discuri vandute in lumea intreaga, Sir Elton John nu mai are nevoie sa demonstreze nimic. Tocmai de aceea, pentru albumul cu numarul 13 din discografia sa a hotarat ca e momentul sa colaboreze cu una din figurile care l-au inspirat pe la inceputul carierei sale: legendarul pianist Leon Russell.

Rezultat: Elton John s-a saturat de pop. Si s-a apucat de muzica faina, cica! „Poate voi colabora pentru un single cu Lady Gaga sau Scissor Sisters, dar nu voi mai face albume pop niciodata“, declara recent muzicianul care e considerat una din figurile centrale ale stilului renegat acuma. Considerandu-se prea batran pentru mainstream, domnul Elton John se avanta in blues iar printre colaboratorii acestui disc se mai numara si Brian Wilson, Neil Young, Booker T, Don Was si Robert Randolph. Piesele prezente pe acest disc sunt cat se poate de previzibile, dar cat se poate de corecte osciland printre blues, baladem nitel country si pe alocuri si rock and roll. Fiecare instrument suna cat se poate de curat iar vocile feminine din background care apar din cand in cand adauga un plus intregului disc. Muzica aceasta n-a fost creata pentru concerte de stadioane si in nici un caz pentru a fi inclusa in playlist-urile sterile ale posturilor de radio. Piesele evoca o atmosfera intima, chiar daca pe alocuri prestatia lui Elton John este cat se poate de previzibila, orientata mai spre pop. Categoric nu e un disc care sa miste muntii din loc, dar pentru aceia care tanjesc dupa un album domol si decent, poate fi o pierdere de timp placuta.

Desigur, cei care au vreo asteptare vizavi de sound-uri moderne nu vor gasi aici prea multe. Monkey Suit e o piesa care ar fi putut sa fie inclusa in orice compilatie dedicata hiturilor anilor 70. Din fericire, tentatia lui Elton John de a naviga in apele baladelor de genul Sacrifice este contrabalansata aici de cateva piese cu mult ritm cum ar fi Hey Ahab, A dream come true sau Hearts have turned to the stone. Un alt plus al materialului este faptul ca piesele au parte de doua pianuri, lucru mai putin obisnuit in zilele noastre, acest mic amanunt reusind sa creeze o senzatie interesanta atunci cand asculti discul la casti.

Recomandari: Pentru cei care vor sa-l „prinda” pe Elton John intr-o pasa mai putin comerciala si aprecieaza sound-ul batranesc de balade combinate cu portiuni de blues, rock n roll si country.