Ringo Starr - Y Not

-
Chiar daca la vara implineste 70 de ani, tobarul din Beatles, Ringo Starr, inca mai face albume. Y Not are parte de o lista de colaboratori impresionanta. Categoric, fanii Beatles vor gasi elemente dragalase printre cele zece melodii. Ceilalti raman cu impresia ca e un album solid, dar usor de uitat. Nostalgic, produs bine, fara "hibe" majore, atemporal...si totusi fara acel "vino - ncoa" care separa albumele dragalase de cele mirifice.
Ringo Starr a fost considerat intotdeauna "oaia neagra" a formatiei. In timp ce toata lumea sublinia talentele de compozitor ale lui Paul McCartney, John Lennon si chiar George Harrison, Ringo a ramas oarecum in umbra. Odata cu destramarea grupului, in 1970, fiecare dintre ei a pornit pe un drum solo, Ringo editand chiar in acelasi an albumul Sentimental Journey. Discul Y Not, aparut zilele acestea este al 15-lea disc din cariera sa. Majoritatea acestora au navigat pe linia pop rock dar ocazional a mai cochetat si cu muzica country. Chiar daca existau glume cum ca Ringo era singurul membru de care Beatlesii se puteau dispensa oricand, felul in care a batut tobele in legendarele melodii ale formatiei s-au integrat perfect in sound-ul trupei.

Ringo Starr bate in continuare la tobe si face discuri pentru ca asta e mesria lui. E clar ca nu e obligat sa faca asta. Asadar noul sau album Y Not are un avantaj. E o chestie sa poti alege virtual orice muzician cu care vrei sa colaborezi. Pe acest disc Ringo este producator pentru prima oara in cariera, dar ii are alaturi intr-o forma sau alta pe Dave Stewart (Eurytmics), Richard Marx, Joss Stone, Glen Ballard, Van Dyke Parks, Gary Wright sau Joe Walsh. O lista impresionanta, fara indoiala.

Fill in the blanks, piesa care deschide albumul il are la chitara pe Joe Welsh (ex Eagles) si are darul de a pune lucrurile la punct in ceea ce priveste energia rock pe care o emana acest disc al tobarului de 69 de ani. Eminenta cenusie a trupei Eurytmics, Dave Stewart este omniprezent in piesa Time care aduce un optimism sanatos mai ales prin refrenul sau: „Forget about the yesterday/ Today is the best day of our lives“ (Hai sa uitam de ieri, azi e cea mai buna zi a vietii noastre). Piesa Who s your daddy n-are nici o legatura cu personajul cu acleasi nume de la Kiss FM-ul autohton. Pe parcursul a catorva minute de retro soul o auzim aici pe solista care a repurtat atat de mare succes cu albumul ei The Soul Sessions, Joss Stone. Celalalt membru supravietuitor al Beatles-ilor, Paul McCartney se regseste la bass in melodia Peace Dream. Dar adevarata sa contributie la acest album o constituie piesa Walk with you, fara indoiala cea mai buna melodie a albumului, unde Mecca desi este backing vocal straluceste. Veriga slaba este chiar piesa care da titlul acestui album care in afara de o repetitie enervanta nu reuseste defel sa fie ascultabila. Pe ici pe colo carcotasii mai pot sesiza momente mai putin inspirate, dar per ansamblu acestea pot fi trecute cu vederea datorita unei productii "bridge".

Unul din plusurile acestui material discografic il reprezinta fara indoiala solo-urile de chitara simple dar de efect. Poate chiar si corurile feminine folosite cu mult discernamant. Pe de alta parte, simpla insiruire a numelor care au colaborat la acest disc la care se adauga faima binemeritata a lui Ringo Starr ridica niste pretentii. Categoric, fanii Beatles (care nu-s deloc putini, dupa cum se stie) vor gasi elemente dragalase printre cele zece melodii incluse pe disc. Ceilalti raman cu impresia ca e un album solid, dar usor de uitat. Nostalgic, produs bine, fara "hibe" majore, atemporal...si totusi fara acel "vino - ncoa" care separa albumele dragalase de cele mirifice.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult