Fun Loving Criminals - Classic Fantastic

-
Ca si inspiratie si originalitate discul nu are cum sa depaseasca nota unu din cele zece posibile. Nimic nu aduce aici a hituri ca The Fun Lovin' Criminal, Korean Bodega sau Love Unlimited. Ce sa mai zicem de Scooby Snacks. Din pacate, Classic Fantastic dezamgeste profund fiind o investitie utila doar in cazul persoanelor care au tricouri originale cu Huey, Brian si Steve.
De ce au devenit cunoscuti cei de la Fun Loving Criminals? Fara indoiala datorita genialului refren „Running around robbing banks/all wacked off of Scooby Snacks“, piesa care a continut sample-uri din filmele lui Quentin Tarantino. Asta se intampla acum 15 ani, cand albumul lor de debut Come find yourself surprindea lumea cu un mix eclectic de hip hop, rock, funk, blues si chiar putintel jazz. Desi majoritatea textelor lor au de-a face cu tema New Zork, baietii au devenit cunoscuti in special in Europa de Vest, fapt ce demonstreaza inca o data ca zicala nimeni nu-i profet in tara sa se aplica si in U.S.A. Dupa cinci ani de pauza, americanii care intre timp s-au mutat in Anglia cu bagaje cu tot au revenit cu un disc care se vrea clasic. In ciuda numelui usor confuz, nu e best - of, e un disc nou - nout care are colaborari cu Roots Manuva si Paul Keye.

Daca prima piesa numita Mars n-are nici un fel de savoare in ea, melodia care da si titlul discului este unul din momentele bunicele ale baietilor, fiind un fel de hip hop imbogatit cu riff-uri rock si specificul vocal al celor de la FLC. Originalitatea acestui disc nu prea este de gasit niciunde, mai ales in piesa The Original, care este un "repeat" al unor formule demult uzitate si cu niste efecte imprumutate parca din Cypress Hill. Keep on yelling realizata impreuna cu Roots Manuva sufera de mediocritate, la fel ca marea majoritate a pieselor de pe acest disc. La capitolul ciudatenii se cuvine sa facem o precizare cat se poate de serioasa: piesa Conversations With Our Attorney este cea in care amatorii de Strutter isi pot auzi favoritul zicand ceva de Fun Loving Fucking Criminals. Evident intr-un limbag care cuprinde o puzderie de cuvinte necenzurate. Din pacate, acest interludiu se inscrie si el in momentele mai putin penibile ale albumului. O licarire de speranta se intrevede si in She sings at the sun, care muzical duce materialul in zona Kool and The Gang, ceea ce nu e un lucru neaparat rau. Doar ca textele solistului Huey - altadata atat de izbutite - contribuie si ele din plin la sentimentul de mediocritate pe care il emana discul. Pe alocuri baietii se situeaza undeva intre Bloodhoung Gang si Barry White, ceea ce nu este neaparat rau. Doar ca atunci cand toate piesele sunt construite pe acelasi calapod, e ceva care nu "merge". Aici are cea mai mare hiba: Classic Fantastic e monoton, incolor fara surprize.

Au supravietuit si interludiile jazzy si imaginea de gangster si beat-urile de hip hop cat se poate de "calde". Doar ca...Fun Loving Criminals incearca disperati sa meraga pe drumul batatorit de albumele anterioare, dar fara acea doza de "nebunie" care i-a caracterizat in trecut. Ca si inspiratie si originalitate discul nu are cum sa depaseasca nota unu din cele zece posibile. Nimic nu aduce aici a hituri ca The Fun Lovin' Criminal, Korean Bodega sau Love Unlimited. Ce sa mai zicem de Scooby Snacks. Din pacate, Classic Fantastic dezamgeste profund fiind o investitie utila doar in cazul persoanelor care au tricouri originale cu Huey, Brian si Steve.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult