Dan Berglund - Tonbrucket

Chiar daca aparent Tonbrucket nu este un disc musai de jazz, acesta se adreseaza cu precadere amatorilor de muzici instrumentale. Se gasesc aici elemente susceptibile a fi fost “importate” din alte stiluri, astfel incat intregul produs este un experiment. Fara indoiala e un disc recomandat amatorilor de fusion.

Dan Berglund, basistul care a fost prezent la Timisoara alaturi de celebra trupa suedeza Esbjorn Svennson Trio (E.S.T.) revine in atentia publicului alaturi de noul lui proiect numit Tonbrucket. Proiectul format dupa dezmembrarea E.S.T. - datorata mortii lui Esbjorn Svennson survenita acum doi ani – ii mai include pe Tomas Hallonste la pian, Johan Lindström la chitara si Andreas Werliin la tobe. Tonbrucket inseamna in limba suedeza „fabrica de sunete“ iar cele zece compozitii de pe acest disc creioneza cat se poate de exact aceasta sintagma.

Sister Sad, prima piesa a albumului este o “afacere” cat se poate de trista care spre mijloc are un apogeu interesant, “domolit” mai apoi printr-o instrumentatie minimala. Stetoscope in schimb aduce in discutie o tema orientata mai spre rock-ul Pink Floyd iar Valsul marinarului (Sailor Waltz) este o piesa cat se poate de simpla care pe parcursul a aproape zece minute aduce aminte de sonoritatile atat de familiare din E.S.T. Pianul acustic face o treaba mirifica accentuand pasaje cat se poate de variate. Fara indoiala cea mai “pop” piesa din aceasta excursie scandinavica ne este servita in piesa Gi Hop, care in acest context pare a fi un fel de “gluma” pusa la cale de muzicienii care au contribuit la realizarea acestui material discografic. The wind and the leaves este o alta mostra de sensibilitate dusa la maxim, cu intrepatrunderi curioase ale unor instrumente pe alocuri. Wolverine Hoods este si ea pe calapodul fostei trupe E.S.T. osciland delicat intre pianul acustic al lui Berglund si chitara mirifica a lui Lindstrom. Una din surprizele care adauga o savoare aparte acestui disc este Monstruos Collosus. Care incepe de parca ar fi ceva intre Black Sabbath si King Crimson dar reuseste sa pastreze un balans izbutit intre genuri. Song for E se inscrie printre cele mai delicate momente ale albumului. Si asta pentru ca absolut toate aranjamentele sonore (poate cu exceptia percutiei care pare pe alocuri monotona) reusesc sa formeze un conglomerat cat se poate de solid, piesa cu pricina putand fi inclusa in cele mai “slow”, dar de efect momente ale discului. Cold Blooded Music – dupa cum ii spune si titlul – este o mostra de experiment in taramul rock-ului al muzicii electronice si bineinteles a jazz-ului. Este o piesa dramatica cu reminescente a la Radiohead, o excursie interesanta in cotloanele mai multor stiluri. Waltz for Matilda, piesa care incheie aceasta excursie sonora adauga un pic de country acestui ghiveci sonor, iar chitara cat se poate de “rece” contureaza o piesa nitel prea lenta, dar cu mult sarm.

Chiar daca aparent Tonbrucket nu este un disc musai de jazz, acesta se adreseaza cu precadere amatorilor de muzici instrumentale. Trei dintre membrii acestui cvartet si-au adus aportul la conceperea acestor compozitii (exceptia facand-o tobarul Andreas Werliin) care exploreaza directii diverse ale muzicii moderne. Se gasesc aici elemente susceptibile a fi fost “importate” din alte stiluri, astfel incat intregul produs este un experiment. Fara indoiala e un disc recomandat amatorilor de fusion.