11 oct. 2010

David Deejay feat. Dony - Popcorn

Daca ai rabdarea de a asculta albumul Popcorn cap - coada, incepi sa le dai dreptate carcotasilor care sunt de parere ca pentru a face muzica in ziua de azi ai nevoie de un laptop, un soft de genu ' Cubase fara licenta si dupa caz o reprezentanta a sexului frumos care poseda un implant de silicoane. Cine rezista la asa o auditie fara a apasa butonul de skip? Persoanele care n-au auzit de nici una din trupele incluse in dictionarul pop - rock al muzicii contemporane. Care cuprinde intrari de la Abba la ZZ Top.
Pentru cei care n-au calcat in ultimii doi - trei ani in cluburile autohtone probabil ca numele de David Deejay nu le zice nimic. E vorba de un tanar nascut in Barlad care dupa ce a compus pentru alti interpreti a dat lovitura in 2007 cu piesa Sexy Thing. O melodie care a avut o ascensiune ciudata. Si asta pentru ca o buna bucata de vreme a fost considerata un mister total. Asta in privinta nationalitatii interpretului. Marketing, of course, dar bine pus la punct, nimic de obiectat! Intre timp au mai urmat si alte piese trase la indigo care s-au facut auzite prin cluburi. Si chiar si altii care au mers pe acelasi drum, de exemplu Play and Win sau Inna. Aceasta din urma avand si cel mai mare succes. De cateva zile a aparut si albumul de debut semnat David Deejay feat. Dony care poarta numele de Popcorn. Nu intamplator. Si asta pentru ca Popcorn este  - cica- numele unui nou stil inventat in tarisoara noastra. Dan Popi, boss-ul casei de discuri Cat Music a descris acest stil ca fiind „un dance-house romanesc, diferit de restul genurilor din strainatate”. O fi asa?

Pentru urechile fericite care n-au auzit nici macar o frantura de melodie din repertoriul artistilor amintiti mai sus, ascultarea acestui disc poate fi o experienta totalmente nefericita. Plictisitoare, in cel mai bun caz. Sau mai exact, o ora monotona. Toate "bucatile" - a se citi melodii - sunt construite pe acelasi calapod, cu aceleasi efecte de voce, cu un ritm pus pe acelasi BPM. Inutil de subliniat, fara nici un element de surpriza. Fie ca asculti Disco Lights sau Dubanian parca totu'i tras la indigo. Unica piesa care se chinuie nitel sa iasa din tipar este Jacuzzi. Care incepe cu un ritm steril iar vocea pleaca de la minutul unu. „Originalitatea“ consta in faptul ca pentru aceasta melodie oamenii au renuntat la acel atat - de obositor efect de voce. In rest, pauza...

Sunt perfect de acord cu faptul ca o buna parte din muzica dance din vremurile noastre nu poate fi banuita de originalitate. Dar exista totusi si limite in monotonie si superficialitate. La altii. Un loc aparte il ocupa textele. De genul „Love is all around/I don't know why i need you so much baby /I can see the sound I think your voice is calling me my lady“. Fara nici o exagerare, un elev care invara limba engleza in al doilea an de studiu, la scoala generala, ar fi fost in stare sa compuna un text mult mai izbutit decat mostra din piesa Kiss The Deejay. Textele oligofrene n-au intrat in sac. Mai avem si „Show me love when I see the sun goes down/ /Feel your love has got to move around“. E tot textul piesei Nasty Dream, daca va intrebati cumva. Nimic de zis, textele muzicii dance actuale nu au pretentia unor analize literare, dar parca totusi...Revenind la Sexy Thing, cei care se „arunca“ la acest disc au parte de trei variante. Un remix si doua la fel, cu diferenta ca una e extended version. Adica mai pe romaneste plictiseste si mai mult decat varianta radio. Mai exista cate doua variante de la Nasty Dream si So Bizarre. Pentru umplerea spatiului, probabil.

Cei care se considera "adevarati" atunci cand vine vorba de muzica house au denumit stilul popcorn drept manele dance. Altii i-au pus eticheta de „muzica pentru studenti frustati in sesiune care se inghesuie in club pentru a primi shot-uri pe gratis“. Sa fim bine intelesi, nu muzica neaparat este cea care deranjeaza. Sexy Thing a fost la momentul ei o piesa destul de interesanta. Deranjant este "valul“ care a facut ca piesa sa fie copiata de jdemii de wannabies in muzica dance romaneasca.

Daca ai rabdarea de a asculta albumul Popcorn cap - coada, incepi sa le dai dreptate carcotasilor care sunt de parere ca pentru a face muzica in ziua de azi ai nevoie de un laptop, un Cubase fara licenta si dupa caz o reprezentanta a sexului frumos care poseda un implant de silicoane. Nu e chiar asa. Si asta fiindca mai exista un Sven Vath, un Laurent Garnier sau chiar un Deadmau5. Iar lista poate continua la nesfarsit. E drept ca exista si multi David Deejay. Una peste alta, comercialul n-a fost, nu este si nu va fi niciodata pe acelasi calapod cu valoarea. Cine poate gusta Popcorn-ul lui David Deejay? Persoanele care n-au auzit de nici una din trupele incluse in dictionarul pop - rock al muzicii contemporane. Care cuprinde intrari de la Abba la ZZ Top.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu