Alexandru Andries - Petala

Naturaletea, umorul de bun gust, poezia si simplitatea estompeaza oarecum lipsurile la capitolul muzica din ograda lui Alexandru Andries. Petala este un disc care este recomandat amatorilor de poezie intr-o lume pusa pe fast forward, un disc natural, fara nici un fel de E-uri....

Alexandru Andries este un fenomen. Nu de genul Susan Boyle, despre care anul viitor n-o sa mai stie nimeni nimic, ci unul care canta folk de mai bine de trei decenii si are succes cu piese simple si texte asijderea. De genul “Sunt Gigi si sunt plin de bani..Ce, n-ajunge?“. S-au gasit si cativa destepti care in lipsa de alta preocupare i-au gasit o eticheta muzicii sale: inteligenta. Auzi, bre, muzica inteligenta. Nu e nici pe departe asa. E folk simplu, ceva care nu prea se mai canta dincolo. Ceea ce il face special este tocmai Alexandru Andries. Un tip care convinge prin naturalete si simplitate, calitati tot mai rar intalnite in showbizul muzical autohton. Un tip care te poate face sa razi ca un copil atunci cand uita versurile unei piese. 

Se spune ca Petala este cel de-al 60-lea album din cariera lui Alexandru Andries. Pentru Romania (si nu numai), e o realizare ce merita plecaciuni. Petala cuprinde 18 piese din care una singura este un cover. Un alt motiv pentru care respect este cel mai potrivit cuvant este faptul ca materialul a fost editat si pe vinil. Yeap, o chestie adresata audifililor ce merita toata admiratia din partea oricui. In plus, pentru adevaratii fani exista si un volum inedit de versuri si arta fotografica.

Piesele scurte ale lui Andries incep cu consideratiile lui vizavi de anotimpuri mai mult sau mai putin inspirate. Geniala e zicerea conform careia „Daca am dreptate o sa treaca timpul“. Urmeaza Unii altii, o piesa nitel; mai spre jazz, dupa care Capul si gat pune punctul pe i, fiind centrata asupra constatarii ca „Cand la femei le vin idei“. O piesa frumusica simplista in stilul caracteristic al folkistului. Piesa care da titlul albumului este una de visare fiind completata cu o poezie izbutita, chiar daca stilistic aluneca alandala prin mai multe stiluri. Asta e tot puncteaza din nou inclinarea spre nostalgie a lui Andries si este insotita de o doza de umor cat se poate de contagioasa. Din pacate (sau fericire, depinde de perceptie), marea majoritate a pieselor lui se inscriu undeva la limita de „doua minute”, un timp mult prea scurt pentru improvizatii instrumentale. Exista insa si piese care au 35 de secunde cum ar fi Bine , rau. In cele trei minute ale piesei Luna plina urechile au parte de o instrumentatie ceva mai complexa, iar Dor se inscrie in aceeasi linie de poezie recitata a intregului disc. Nu stim daca e o gluma sau nu dar exista si o piesa in care Andries ne spune ca vrea o casa la Sibiu (Nu-i nici o gluma) . Una dintre piesele de rezistenta ale acestui disc este Tu, o melodie la fel de simpla ca si celelalte de aici, dar cu o magie aparte, completata si de un text cat se poate de feeric: „Toate lucrurile care-ti plac/ Devin acrisoare / Cand distanta dintre tine si ea / Ia amploare“. Petala mai cuprinde si Emanatii radioase si chiar si De trei ori crima, o melodie – pamflet care ironizeaza problemele unui cuplu domestic. Melodia Cine stie iese un pic din spectrul folk al majoritatii albumului fiind cantata parca de Dan Teodorescu de la Taxi. Singurul cover de pe disc Octombrie se incadreaza perfect stilului lui Andries, iar melodia care inchide materialul Spectator aduce un strop de blues binevenit.

Carcotasii pot afirma pe buna dreptate ca din punct de vedere muzical, Petala este o investitie ratata. Sa fim seriosi: muzica anilor nostri suna cu totul altcumva, chiar si daca ne referim strict la folk – blues – rock, zone in care se scalda mai mult sau mai putin proeminent Andries. Textele lui insa sunt cu mult peste ceea ce pot produce marea armata a muzicienilor de prin tarisoara noastra. Nu neaparat bestiale, dar originale, scrise cu suflet si pasiune, chestiuni care „transpira” usor atunci cand il asculti sau il vezi in concert pe Andries. S-atunci in ce consta secretul lui totusi? Probabil in felul in care isi exprima trairile artistice. Naturaletea, umorul de bun gust si simplitatea de care da dovada din plin Andries estompeaza oarecum lipsurile ce se vad de la o posta la capitolul stilistic.

Refuz sa cad in capcana unor cronicari care au dat verdictul conform caruia muzica lui Andries este una inteligenta. Piesele sale au lipici datorita felului in care sunt expuse. Nu pot nega ca poezia are un rol aparte. Tocmai de aceea, recomandarea pentru Petala este simpla: e un disc adresat amatorilor de poezie intr-o lume pusa parca pe fast – forward, un disc natural, simplu, fara E-uri de nici un fel.