Airbourne - No Guts. No Glory.

-
Va place AC/DC? Atunci veti aprecia si acest album care are acelasi rock'n'roll, acelasi gen de texte, aceleasi riff-uri de chitara. Nu suna defel rau, dar nu aduce nimic spectaculos. Doar "fun" pentru aceia care aprecieaza la maxim AC/DC. Unica diferenta intre Airbourne si una din miile trupe - tribut AC/DC este ca acestia au un contract cu o casa de discuri. Si nu una oarecare, ci taman Roadrunner Records!
Australia a fost patria unor nume din felia rock de genul AC/DC, INXS, Men at Work, Midnight Oil, The Bad Seeds sau Crowded House. Daca adaugam si particula hard, ramanem cu AC/DC. Probabil asta a fost si drumul pe care au mers cei de la Airbourne.  Trupa formata din doi frati in 2003 a facut furori cu primul disc aparut acum patru ani intitulat Running Wilde. Eticheta de copie exacta a celor de la AC/DC li s-a tras inca de la primul album. Fiindca elementul de surpriza a disparut, cum au abordat baietii acest al doilea disc? Exact ca si cei de la AC/DC, mergand pe formula clasica. Ceea ce inseamna ca acest al doilea disc este aproape identic cu primul. Se pot asculta incrucisat, nimeni nu va sesiza nici o diferenta. Nimic nou sub soare, muzica croita exact pe calapodul asteptarilor.
Oooooohhhh yeahhhhhhh, commmee onnnn!“. E un intro potrivit pentru orice piesa a australienilor. Temele abordate sunt cat se poate de clasice. Blonde bad and beautiful povesteste story-ul unei pitipoance care ati ghicit...este blonda, rea si frumoasa! Born to kill, care are onoarea de a deschide materialul este hard rock cat cuprinde, putin mai repejor decat AC/DC dar in aceeasi gama/. E pub rock made in Australia, unde whisky-ul se bea in cantitati industriale si rock'n'roll-ul este furios. Si rapid. Primul single No way but the hard way explica de ce uneori bautul este o activitate necesara: „You say I drink too much/And that is a problem/But that's how it goes/When you hit rock bottom“. Muzical Airbourne are influente evidente in anii 70 si 80. Mare parte din disc a fost inregistrat in mod analogic. Raise the flag are ceva influente Thin Lizzy iar pe parcursul pieselor suntem anuntati cat se poate de oficial in mai multe reprize ca Rock'n'roll will never die.

Nu prea sunt prea multe de spus despre acest disc. Este o mostra de rock'n'roll a la AC/DC cu aceleasi gen de texte, aceleasi riff-uri de chitara. Nu suna defel rau, dar nu aduce nimic spectaculos. Doar "fun" pentru aceia care aprecieaza la maxim AC/DC. Unica diferenta intre Airbourne si una din miile trupe - tribut AC/DC este ca acestia au un contract cu o casa de discuri. Si nu una oarecare, ci taman Roadrunner Records!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult