Igor Boxx - Breslau

-
Asteptari: Igor Boxx este unul din cele mai cunoscute produse de export pe plan muzical ale Poloniei. Pe numele sau adevarat Igor Pudlo, muzicianul este component al trupei Skalpel, care a scos doua albume la celebra casa de discuri britanica Ninja Tune. Albumul solo al lui Igor –aparut tot acolo - are ca tematica celebra batalie din Breslau (Wrocław), desfasurata in cel de-al doilea razboi mondial.
Rezultat: Feeling-ul meu dupa auditia acestui disc este acela ca Igor Boxx foloseste celebra batalie ca un simplu pretext pentru o inclestare a unor armate reprezentate in acest caz de stilurile muzicale.

Batalia de la Breslau a fost una cat se poate de crancena: dupa un asediu de aproape trei luni a armatei rusesti, 90 la suta din cladirile acestui oras au fost distruse si au pierit nu mai putin de 200.000 de oameni. Contextul istoric este transpus pe plan muzical intr-un tablou interesant din cale afara. Desi exista tone de materiale in care jazz-ul este indulcit (sau diluat, dupa conceptia ficaruia) cu instrumentele electronice, felul in care este construit acest ghiveci este unul aparte.

Sa nu fie nimeni mirat daca in piesele acestui disc sunetele unei orgi de biserica sunt condimentate cu chitari scoase parca din epoca krautrock-ului iar percutia traditionala este adeseori folosita ca un pretext pentru a jongla cu niste efecte sonore din aria Laurent Garnier de-a dreptul. Intregul material da impresia unui soundtrack mult mai psihadelic decat permite legea. Fear of a Red Planet este una din cele mai monumentale creatii de aici, o piesa care surprinde o buna parte din artificiile sonore folosite pe parcursul albumului. Inventarul starilor emanate de acest disc include momente culminante imbracate intr-un dramatism teribil (Execution 9) sau batalii stradale condimentate cu percutii uimitoare (Street Fighting). De vis e si amestecul stilistic din  The Last Party in Breslau, o piesa care iti proiecteaza pe retina o crasma aflata in mijlocul bataliei in care oameni din ambele tabere se bucura de un soi de entertainment de dinaintea furtunii.  Bunker Sweetheart e concentrata pe un sample repetitiv iar Nightwatch e o mostra de downtempo curat d-alde Tricky sau Portishead. Iar piesa de final, Downfall, e pur si simplu dementiala, fiind un fel de Gorillaz in varianta acustica!

N-am nici un dubiu: discul asta geme de originalitate. Frumusetea este data nu doar de ghiveciul stilistic cat mai ales prin starile pe care le transmite. E un soi de soundtrack al unui film de razboi, dar care se afla la mii de kilometri distanta de cele clasice, o combinatie intre grotesc, salbatic, tragic si monumental. Discul asta merita toata atentia...

Recomandari: Pentru oamenii care asculta muzica nu numai cu urechile,  curiosi de o excursie in lumea aflata la mijlocul dintre jazz si downtempo.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult