Tamikrest - Adagh

Asteptari: Exact ca si Tinariwen, Tamikrest e o trupa tuarega, originara din Sahara maliana. Pentru cei care au auzit vreodata de primii, garantez ca vor degusta pe deplin si albumul de debut semnat Tamikrest, un blues –rock cu un aer fierbinte de desert al unei formatii al carei nume inseamna in limba lor “coalitie”.
Rezultat: Desi Internetul a adus si o sumedenie de tampenii ridicate la rang de arta, il putem face raspunzator si pentru niste lucruri bune. Daca mai demult o colaborare muzicala intre un canadian si un neozeelandez parea un scenariu descris din opera lui Jules Verne, astazi aceste imbinari sunt cat se poate de la indemana. Ceea ce inseamna automat ca un disc cu muzica africana se poate creea lejer si-n Siberia. Cu toate acestea, un disc made in Africa va avea intotdeauna mai multa veridicitate, desigur.

Discul de fata emana un blues – rock inspirat in buna parte de rock-ul american al anilor 70 si presarat cu o sumedenie de africanisme. Memestrelii desertului reusesc sa te teleporteze intr-o lume mai mmult decat magica in care muzica asa numit „occidentala“ face casa buna cu instrumentele traditionale care se regasesc doar pe Continentul Negru. Desigur, n-am cum sa omit faptul ca „trendul” acesta a fost pornit de Tinariwen, iar eventualele paralele cu muzica acestora sunt cat se poate de legitime. Dar si recunoasterea: Imidiwan:Companions a fost numit cel mai influent disc al anului 2009 de catre revista Uncut, iar albumul de fata a ocupat prima pozitie in topul anului 2010 dedicat genurilor world – jazz- chanson de catre revista franceza Les Inrockuptibles. E drept, Tinariwen are patru compozitori care sunt totodata si solisti vocali iar Tamikrest „merge” pe mana unui singur lider.
E o oaresce contradictie, dar piesele acestui disc sunt cat se poate de simple dar reusesc sa transmita emotii cat se poate de complexe. In buna parte rock-ul emanat de aceste 11 piese este cat se poate de chill, momentele zgomotoase fiind cat se poate de rare. Outamachek si Aicha sunt doua melodii care pica bine la ascultat din prima si emana o originalitate aparte. Amidini si Adounia Mahegagh completeaza piesele de exceptie din acest disc iar Aicha! este la creme de la creme. Din pacate, sound-ul blues-ului african nu e „combinat” cu prea multe alte ingrediente si risca sa devina plictisitor la un moment dat chiar daca atmosfera sonora este una inedita. Poate daca pe viitor africanii ar reusi sa „coalizeze“ si cu alte stiluri din imprejurime, lucrurile ar fi si mai si. La plusuri trebuiesc remarcate chitarile electrice care suna incredibil de bine in combinatie cu diverse instrumente africane. Sau ca Tamikrest suna mai rock decat Tinariwen, desi ambele trupe au aceeasi particula de „world – music”. Dar ceea ce te da pe spate la acesti oameni sunt desele tipete prelungi ale cantaretelor din background. Daca as fi carcotas de meserie ar trebui sa mai amintesc ca poate acestea sunt utilizate in exces in unele melodii. Dar si asa, acestea sunt cat se poate de misto...
Recomandari: Pentru oamenii care isi pot rupe 45 de minute din program pentru o incursiune in desertul Sahara, pe ritmuri blues si rock, cu multe ululations (tipete) si piese cantate in limba tamashek.