Salvatore Adamo - De toi a moi
Asteptari: A fost o vreme in care Salvatore Adamo era un fel de Justin Bieber al muzicii pop. Diferenta e ca Adamo s-a nascut in anul in care la Stalingrad se dadea una din cele mai importante batalii ale celui de-al doilea razboi mondial. Iar Justin Bieber nu cred c-o sa mai cante la 67 de ani, varsta pe care Adamo a implinit-o in luna noiembrie. Muzicianul decorat cu distinctia de cavaler de catre regele Albert al 2-lea al Belgiei a vandut peste 100 de milioane de discuri, iar noul sau album vine la doi ani dupa ce precedentul disc- Le Bal Des Gens Bien – realizat cu ajutorul unor reprezentanti tineri ai industriei muzicale, a avut parte de un succes neasteptat, vanzandu-se in peste 300.000 de exemplare.
Rezultat: E un pleonasm sa spui ca Salvatore Adamo a rezistat cu brio la trecerea timpului. Desi la un moment dat a fost considerat o relicva a pop-ului grait in limba franceza, gratie revival-ului pe care il cunoaste moda “retro”, piesele sale au fost reluate pe tapet tot mai mult in ultima vreme, spre bucuria nostalgicilor. Demonstrand parca faptul ca unele lucruri nu se inscriu in ceea ce ne place sa numim trend, monsieur Salvatore Adamo navigheaza in apele melancoliei de odinioara, iar adevarul gol – golut este ca o buna parte a pieselor incluse pe acest disc ar fi putut sa fie editate oricand in ultimele 4-5 decenii.
Unica melodie care nu putea fi inregistrata in anii 60 de exemplu este Rendez-vous sur Gliese. Din simplul fapt ca melodia al carei titlu face referire la o planeta aflata la 20 de milioane de ani lumina de noi este realizata alaturi de rapperul francez Oxmo Puccino. Care cu siguranta nu era nascut la vremea aceea, ca si stilul pe care il reprezinta, fiindca sa nu uitam prima piesa care a popularizat rap-ul in lume a fost Rapper's Delight-ul celor de la The Sugarhill Gang, prin 1979. Un alt featuring de pe acest material are o valoare sentimentala deosebita, fiind vorba de un duet intre solist si fiica acestuia, Amelie. T'aimer quelque part e o piesa destul de antrenanta si vivace, care va fi primita cu siguranta asa cum trebuie de fanii lui Salvatore. Evident, muzicianul nu uita de bunele maniere, deci nu trebuie sa mire pe nimeni ca printre melodiile discului se numara si La beauté des femmes, o adevarat oda adusa sexului frumos. Ultima piesa a albumului, Alice iese oarecum din tiparele temelor abordate de legendarul crooner francez, tematica fiind nerespectarea drepturilor omului in tari ca Iran sau China. Fara indoiala cea mai interesanta colaborare de aici este insa aceea cu soprana belgiana Anne-Catherine Gillet in piesa Pourquai tu chantes.
Dincolo de faptul ca piesele acestui disc sunt cat se poate de previzibile, materialul difera oarecum de aparitiile de acest soi din tara noastra, prin faptul ca are parte de un sunetcat se poate de curat. Am mai subliniat de mai multe ori acest fapt: discurile romanesti – din marea majoritate a stilurilor – suna „prafuit”, evident din cauza lipsei unor producatori muzicali veritabili si a unor ingineri de sunet asijderea. Sunt cateva momente aici, inclusiv in ultima piesa- in care fundalul sonor pe care se desfasoara intreaga actiune seamana oarecum cu ceea ce cantau odinioara Pasarea Colibri, de exemplu. Sau chiar Mihai Constantinescu, avand in vedere ca Salvatore Adamo e doar cu trei ani mai batran decat creatorul hitului cu „o lume minunata”. Carevasazica e o muzica old – fashioned pentru oameni loviti de nostalgie. Dar care spre deosebire de altele, suna cat se poate de decent. Cu siguranta nu e unul din cele mai bune albume din cariera lui, dar fara indoiala poate fi o auditie decenta pentru oamenii nostalgici dupa vremurile in care erau alte vremuri. Desigur, cei care au auzit vreodata evergreen-uri ca Tombe la neige, Mes mains sur tes hanches sau Vous permettez, Monsieur discul acesta reprezinta o bula de oxigen intr-o lume sufocata de kitch-uri. Iar daca faceti parte din categoria oamenilor care l-ati vazut pe Salvatore Adamo jucand alaturi de Bourvil in filmul Les Arnaud, CD-ul va merge pe repeat.
Recomandari: Poate fi o surpriza placuta pentru ziua de nastere a parintilor sau bunicilor. Merita ascultat si de restu lumii, nu musca….
Rezultat: E un pleonasm sa spui ca Salvatore Adamo a rezistat cu brio la trecerea timpului. Desi la un moment dat a fost considerat o relicva a pop-ului grait in limba franceza, gratie revival-ului pe care il cunoaste moda “retro”, piesele sale au fost reluate pe tapet tot mai mult in ultima vreme, spre bucuria nostalgicilor. Demonstrand parca faptul ca unele lucruri nu se inscriu in ceea ce ne place sa numim trend, monsieur Salvatore Adamo navigheaza in apele melancoliei de odinioara, iar adevarul gol – golut este ca o buna parte a pieselor incluse pe acest disc ar fi putut sa fie editate oricand in ultimele 4-5 decenii.
Unica melodie care nu putea fi inregistrata in anii 60 de exemplu este Rendez-vous sur Gliese. Din simplul fapt ca melodia al carei titlu face referire la o planeta aflata la 20 de milioane de ani lumina de noi este realizata alaturi de rapperul francez Oxmo Puccino. Care cu siguranta nu era nascut la vremea aceea, ca si stilul pe care il reprezinta, fiindca sa nu uitam prima piesa care a popularizat rap-ul in lume a fost Rapper's Delight-ul celor de la The Sugarhill Gang, prin 1979. Un alt featuring de pe acest material are o valoare sentimentala deosebita, fiind vorba de un duet intre solist si fiica acestuia, Amelie. T'aimer quelque part e o piesa destul de antrenanta si vivace, care va fi primita cu siguranta asa cum trebuie de fanii lui Salvatore. Evident, muzicianul nu uita de bunele maniere, deci nu trebuie sa mire pe nimeni ca printre melodiile discului se numara si La beauté des femmes, o adevarat oda adusa sexului frumos. Ultima piesa a albumului, Alice iese oarecum din tiparele temelor abordate de legendarul crooner francez, tematica fiind nerespectarea drepturilor omului in tari ca Iran sau China. Fara indoiala cea mai interesanta colaborare de aici este insa aceea cu soprana belgiana Anne-Catherine Gillet in piesa Pourquai tu chantes.
Dincolo de faptul ca piesele acestui disc sunt cat se poate de previzibile, materialul difera oarecum de aparitiile de acest soi din tara noastra, prin faptul ca are parte de un sunetcat se poate de curat. Am mai subliniat de mai multe ori acest fapt: discurile romanesti – din marea majoritate a stilurilor – suna „prafuit”, evident din cauza lipsei unor producatori muzicali veritabili si a unor ingineri de sunet asijderea. Sunt cateva momente aici, inclusiv in ultima piesa- in care fundalul sonor pe care se desfasoara intreaga actiune seamana oarecum cu ceea ce cantau odinioara Pasarea Colibri, de exemplu. Sau chiar Mihai Constantinescu, avand in vedere ca Salvatore Adamo e doar cu trei ani mai batran decat creatorul hitului cu „o lume minunata”. Carevasazica e o muzica old – fashioned pentru oameni loviti de nostalgie. Dar care spre deosebire de altele, suna cat se poate de decent. Cu siguranta nu e unul din cele mai bune albume din cariera lui, dar fara indoiala poate fi o auditie decenta pentru oamenii nostalgici dupa vremurile in care erau alte vremuri. Desigur, cei care au auzit vreodata evergreen-uri ca Tombe la neige, Mes mains sur tes hanches sau Vous permettez, Monsieur discul acesta reprezinta o bula de oxigen intr-o lume sufocata de kitch-uri. Iar daca faceti parte din categoria oamenilor care l-ati vazut pe Salvatore Adamo jucand alaturi de Bourvil in filmul Les Arnaud, CD-ul va merge pe repeat.
Recomandari: Poate fi o surpriza placuta pentru ziua de nastere a parintilor sau bunicilor. Merita ascultat si de restu lumii, nu musca….
Comentarii
Trimiteți un comentariu