Shackleton - Fabric 55

-
Asteptari: Sam Shackleton este unul din cei mai enigmatici producatori din Marea Britanie (dar care s-a mutat la Berlin) care si-a castigat faima pe vremea cand dubstep-ul nu era nici pe departe atat de popular. Muzicianul a condus fraiele casei de discuri Skull Disco, iar cele 22 de piese incluse pe acest mix sunt melodii noi sau rearanjate pentru aceasta calatorie sonora cat se poate de extravaganta.

Rezultat: Spre deosebire de marea majoritate a mixurilor prezente pe piata, acest material discografic reuseste sa „te prinda“ din mai multe motive.

Nu e defel o insiruire de „hituri“ mai mult sau mai putin uzitate in cluburi. Are un story cat se poate de bine inchegat cu intro, interludii si momente de suspans. Cu toate acestea, gratie constructiilor neobisnuite ale lui Shackleton, materialul asta nu are acele momente bune si cele mai putin izbutite. E un mix care poate fi inclus in seria albumelor de conceptie, fara nici un dubiu. Desi se adreseaza cu precadere amatorilor de muzica electronica, Fabric 55 poate fi degustat si de altii. Bine, probabil ca amatorii de Directia 5 n-o sa-l guste, dar asta e alta problema...

Euforia acestui material nu este generata de cuvinte, ci de multitudinea de sunete exotice care includ binecunoscutele percutii africane dar si sound-uri de bass pur si simplu hipnotice. Excursia incepe cu o voce carismatica de femeie care proclama You’re beginning to come up si include printre altele si cateva melodii cunoscute marca Shackleton cum ar fi HypnoAngel sau Massacre. Adevarata provocare o reprezinta insa piesele noi, iar felul in care sunt folosite diversele sample-uri vocale imi amintesc pe alocuri de The Field. Cele 22 de track-uri se completeaza atat de fericit incat ai impresia ca tocmai ai ascultat un single. De aceea, discul asta n-are cum sa aibe momente mai slabe sau mai reusite. Chiar daca semnatura sonica a dubstep-ului n-a disparut complet din peisaj, Shackleton creeaza un feeling indreptat mai degraba spre latura experimentala a muzicii. Ca sa fiu mai exact, chestia asta e un soi de world music cu tenta electronica, in care percutiile africane, reggae-ul si vocile care amintesc de Orientul Indepartat fac un conglomerat demn de respect. Cele 80 de minute petrecute in compania sonora a lui Shackleton merita sa fie experimentate cu urechile ciulite de orice meloman de pe aceasta Planeta.

Recomandari: Pentru omuletii care stiu sa aprecieze la justa sa valoare un sound aflat la jumatatea drumului intre abstract si incitant.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult