Hercules and Love Affair - Blue Songs

Asteptari: Una din dovezile conform careia americanii (mai) au ceva de spus si azi in muzica numita impropriu dance este Hercules and Love Affair, proiectul DJ-ului Andy Butler. Albumul de debut, aparut in luna martie a anului 2008 a daramat o sumedenie de bariere si a lansat pe orbita una din cele mai misto piese dance ale ultimilor ani, Blind. Blue Songs, incercarea cu numarul doi din visteria trupei contine 11 piese.

Rezultat: Pentru cei care se asteapta ca acest album sa aibe parte de un alt “Blind” vestile nu-s tocmai pozitive. Spre deosebire de creatiile de pe albumul de debut, de aceasta data spectrul este mutat din zona synth – pop Yazoo in epoca sfarsitului anilor 80, pe cand house-ul reprezenta un curent demn de toata stima.
Constatarea nu e defel gratuita fiindca din absolut toate piesele razbate un puternic sentiment de „soul”, notiune tot mai putin asociata cu muzicile dance din vremurile noastre. Chiar daca n-avem nici un Blind, cateva momente de aici sunt absolut terifiante. In primul rand I Can't Wait, o bucata care emana o caldura aparte si care are si cateva elemente de „minimal” absolut dementiale. Din pacate vocea feminina care se lafaie aici nu reuseste sa fie la inaltimea productiei muzicale fiind cat se poate de inexpresiva. Cu toate acestea groove-ul minimal al piesei iti ramane intiparit si chiar daca n-are valentele unui slagar, cu siguranta piesa asta merita sa fie ascultata la maxim de catre orice fan al trupei. Una din piesele incluse aici este un cover dupa single-ul din 1987 a lui Sterling Void, It s allright, care a avut parte insa de o varianta mult mai izbutita in interpretarea celor de la Pet Shop Boys. Leonora e o alta melodie care te duce intr-un film in care Studio 54 era punctul G al distractiei planetare. Single-ul care a precedat acest disc My house e un alt exercitiu de „back in time”, de aceasta fila fiind anul 1989 pe cand Technotronic sau Adeva erau pe buzele tuturor. Painted Eyes are oaresce similitudini cu epoca Sylvester si te umple de veselie specifica perioadei Hi NRG. Aparitia lui Kele Okereke in piesa Step up nu reuseste sa adauge absolut nic un plus materialului, piesa cu pricina fiind unul din cele mai insipide momente ale acestui disc. Exista aici si portiuni in care ai impresia ca ceea ce se afla in interiorul CD player-ului tau este „something“ din vremurile Chic sau Kool & The Gang, in special Falling. Surprinzatoare este si Boy Blue, o melodie cu niste influente acustice pregnante. Overall, discul acesta e mult altceva decat m-as fi asteptat. Are cateva diamante, dar e clar sub fenomenalul debut omonim semnnat Hercules and Love Affair, niciuna din melodiile de aici neridicandu-se la inaltimea unor Blind, Athene sau You Belong. Cu toate acestea, e un disc imprevizibil si aproape fain.Poate daca l-as fi auzit pe undeva printre piese si pe Antony Hegary, solistul care a cantat pe Blind, verdictul era mult mai entuziast. Asa, e nota sapte din zece, in partea superioara a recomandarilor, totusi.

Recomandari: Chiar daca e un disc dance, materialul acesta n-are nimic de-a face cu urechile care vibreaza pe Inna sau Black Eyed Peas. E muzica dance facuta cu suflet si aduce in ecuatie vremurile cand house era exact ceea ce spune cuvantul...