Brandt Brauer Frick - You make me real

Asteptari: In caz ca nu ati prins E.P.-urile lor anterioare, nu-I nici un bai: You make me real este cel mai bun mod de a intra in misterioasa lume creata de niste muzicieni care abordeaza ceva ce s-ar preta in descrierea de acustic techno. Albumul de debut al celor trei germani care se ascund in spatele acestui nume cuprinde noua piese.
Rezultat: Spre deosebire de tonele de muzica dans create de asa – numitii producatori de dormitor – cei care cu un laptop in brate scot remixuri pe banda rulanta si se plang ca industria e pe moarte – cei de la BBF au luat-o exact invers. Muzica techno a ramas, doar ca laptopul a fost inlocuit cu instrumente adevarate. Ce rost are, cand se gasesc sample-uri de orice fel, s-ar putea intreba unii? Ei bine, raspunsul sta in cele noua piese de pe acest debut.

Protagonistii acestei excursii muzicale sunt Daniel Brandt, Jan Brauer si Paul Frick. Primii doi se mai indeletnicesc si cu o muzica de club cu arome jazz in cadrul unui proiect numit Scott, iar ultimul a studiat cu celebnrul compozitor german Friedrich Goldmann la Berlin University of Arts. Pe scurt, ghiveciul propus de oamenii acestia este undeva intre muzica clasica contemporana si techno-ul acustic. Probabil ca v-ati prins, dar daca nu, haideti sa lamurim exact cum sta treaba. Asadar oamenii astia canta. La  instrumente de suflat, percutie, pian, synth-uri analog, tobe, vibrafon, bas, alama, alte percutii si lista poate continua. Nu e nici un bedroom DJ aici, e doar tech si deep house cu instrumente palpabile facut de niste oameni antrenati in compozitii clasice. E timpul sa te asezi confortabil si sa ciulesti bine urechile...Fiindca pe ici pe colo s-ar putea sa auzi sound-uri de trombon, harfa sau chiar glockenspiel, acel instrument de percutie care scoate sunete asemanatoare cu clinchetul de clopotei. Desigur, piesa Bop, cunoscuta acelora care sunt la curent cu sound-urile muzicii electronice gratie unuia din E.P.-urile anterioare ale germanilor suna si aici exact asa cum trebuie. E o melodie care darama rand pe rand instrumentele unei compozitii house, dupa care le ansambleaza cu o deosebita maiestrie la loc. In Paparazzi ai impresia ca aromele muzicii clasice au fost create doar dupa inventarea deep-house-ului iar Teufesleiter reuseste sa fie si ea interesanta inca de la prima auditie. Piesa care da titlul albumului de debut oscileaza dramatic intre o piesa de jazz si una din visteria unor The Orb iar Mi Corazon pare a fi un jam – sesion executat la un club de after – hours. Nu e deloc o auditie facila, dar cateva momente din acest disc sunt cu adevarat remarcabile.

Recomandari: Doar pentru cei care nu-s speriati de cuvantul experiment.