Susana Baca - Afrodiaspora

Asteptari: Desi a debutat in 1987 cu un album numit Poesía y Canto Negro, Susana Baca a devenit un nume cunoscut pe plan international doar in 1995 cand una din melodiile ei a fost inclusa in compilatia The Soul of Black Peru, editata de casa de discuri Luaka Bop, al carei boss este nimeni altul decat frontmanul celor de la Talking Heads, David Byrne. Afrodiaspora este cel de-al zecelea album al acestei ambasadoare a muzicii afro – peruviene.
Rezultat: Daca mai exista oameni care inca n-au luat la cunostinta, voi incepe aceasta recenzie prin a aminti faptul ca doamna care are venerabila varsta de 67 de ani este invitata speciala a festivalului Plai, care se desfasoara la Timisoara, in perioada 16 – 18 septembrie. Asadar, daca doriti sa va obisnuiti cu muzica artistei care aduna cantece traditionale prin excursiile ei in orase mici, sau pur si simplu intentionati sa stiti la ce dati cu piciorul daca n-aveti drum prin Timisoara la vremea respectiva, ascultati cu atentie cele 11 piese care alcatuiesc acest material discografic.
Pe parcursul discului urechile avizate vor fi incantate de o sumedenie de instrumente traditionale de genul cajón, udu, quijada. Stilistic aceasi connaiseurs vor putea degusta bucatele de cumbia, dar si chestiuni mai putin cunoscute muritorilor de rand de genul landó sau huapango (ce provine din Mexic). Majoritatea melodiilor au versuri in limba spaniola ( cu mici „devieri” in portugheza si engleza). Din fericire piesele au o instrumentatie cat se poate de „sanatoasa”, chitara spaniola si cajón-ul reusind sa coloreze mirific aceste excursii sonore prin taramuri exotice. Un alt punct forte este faptul ca vocea solistei este exact acolo unde trebuie, nici prea in fata, dar nici ascunsa in spatele numeroaselor congas-uri care rasar pe ici pe colo prin melodii. Printre momentele interesante ale albumului se numara Plena y Bomba o melodie care il are ca invitat special pe rapperul René Pérez (membru al trupei Calle 13 din Puerto Rico), Detras De La Puerta cu al ei iz de cumbia si Baho Kende y Palo Mayimbe care emana un puternic aer de bolero. Surpiza acestui disc poarta numele de Hey Pocky Way si este un cover dupa grupul american The Meters. N-oi fi eu un specialist in world – music, dar pot sa va asigur ca discul asta e plin de melodii facute din suflet. Iar acest mic amanunt face ca ascultarea lui sa fie o treaba cat se poate de agreabila pentru orice om satul de prefacatoriile cu care suntem bombardati in zilele noastre. .

Recomandari: Categoric pentru cei care au lipita o eticheta pe frunte in care se specifica ca fac parte din familia amatorilor de world – music.