Mariachi El Bronx - Mariachi El Bronx II

-
Asteptari: The Bronx este o trupa americana de hardcore punk din Los Angeles care a debutat in 2003 cu albumul omonim. Acum doi ani muzicienii au scos un album sub numele de Mariachi El Bronx, iar aceasta continuare contine 12 piese.

Rezultat: Se prea poate ca unii sa gaseasca nitel inadecvat ghiveciul dintre punk rock si mariachi. Dar nu e nimic surprinzator aici fiindca la urma urmei ambele curente muzicale provin din clasa muncitoare si emana trairi cat se poate de emotionale si oneste. Textele scrise de solistul Matt Caughtran respecta cat se poate de strict traditia curentului care provine din vestul Mexicului, chiar daca sunt interpretate in limba engleza. Simbioza asta dintre genuri este una cat se poate de interesanta si da nastere unui album cat se poate de fermecator, care debuteaza cu single-ul 48 Roses, melodie care reuseste sa zugraveasca cat se poate de exact atmosfera in care se scalda aceste compozitii.
Unul din aspectele cele mai interesante ale albumului este acela ca pe parcursul pieselor urechea poate sesiza fie linia traditionala, fie cea punk, in functie de setarea fiecaruia. Cele mai impozante piese de aici sunt Revolution Girls si Map of the world, aceasta din urma fiind o serenada cat se poate de catchy. Poverty's King este un alt moment care nu trebuie ratat in nici un chip, fiindca este o piesa cu iz de vals care emana melancolie pur mexicana. Piesa Mariachi El Bronx este o constructie instrumentala care are o vraja aparte fiind colorata de prestatia grupului feminin de mariachi numit Reyna de Los Angeles. Spre deosebire de grupurile reale de mariachi, aici se poate auzi si percutie, dar „mutarea” asta e una cat se poate de desteapta fiindca da un plus de atractivitate produsului. Acordeonul care se face auzit in Norteño este si el plin de sarm iar finalul Spread Thin este si el admirabil. Mariachi El Bronx este un album care merita sa fie ascultat alaturi de o bere mexicana servita cu un wedge de lamaie, of course!

Recomandari: A se consuma de preferinta pentru cei curprinsi intre 10 si 65 de ani care sunt in cautarea unui relache adorabil de trei sfert de ora.....

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Cele mai bune albume românești ale deceniului

-
Imagine
       Cele mai bune albume românești ale deceniului                                                Top realizat de Zoltan Varga ABRA - Șapte După trei albume scoase în Germania și un disc apărut în țară noastră sub numele de La frumusețea ei, formația Abra a editat în 2010 albumul Șapte, realizat cu masivul sprijin a lui Mircea Baniciu. Adrian Enescu – Invisible Movies Invisible Movies merită să intre în colecţia oricărui meloman serios din această ţară pentru simplul motiv că documentează sonor „soundtrack“ –urile made in România din ultimii aproape 40 de ani. OK, poate e prea pretenţios termenul de soundtrack, căci câteva din piesele de p-aici sunt simple „acompaniamente“, dar aţi înţeles ideea. Alexandra Ușurelu – La capătul lumii Alexandra Uşurelu a fost etichetată un soi de Norah Jones a României. Dincolo de etichet...
citeste mai mult

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult