
Departe de mine de a inocula ideea conform careia acesta ar fi un album slabut, doar ca rolul de inovatie pe care alta data il avea acest nume a cam disparut usor – usor, melodiile de aici fiind cat se poate de previzibile. Partea solistica asigurata de Jakko M Jakszyk nu e defel spectaculoasa, dar se integreaza destul de mult in peisajul asta de „levitatie” pe care il transmite discul. Printre elementele clasice King Crimson se numara si faimoasele incursiuni in muzica orientala (care apar pentru prima oara pe parcursul discului pe a doua piesa, The Price We Pay), dar din pacate unicul moment mai energic il constituie The Other Man, unde in sfarsit chitara preia conducerea si in care melomanul are parte si de niste ritmuri concrete. Care dispar in cele 9 minute de incheiere ale piesei The Light Of Day, dar asta e alta poveste. Desi e mult prea slow si neinovativ pentru gusturile mele, discul asta demosntreaza ca oamenii acestia stiu sa se sudeze, sa puna la cale un sound aparte. Nu e nici pe departe o capodopera pentru fanii King Crimson, dar merita ascultat pentru feeling-ul pe care il emite.
Recomandari: Pentru cei care stiu ca numele de King Crimson nu e o marca de ciocolata.
90% din muzica pe care o ascult e rock progresiv...si crede-ma, ascult muzica.Adevarat, in special progressive metal, dar nici cu "batranii" nu mi-e rusine.Pt mine, King Crimson e MULT mai mare ca Pink Floyd, care in afara de 3 discuri n-are nimic...KC e cea mai mare trupa de progresiv rock in opinia mea, iar dupa ce voi asculta acest disc, voi veni si cu umila mea parere despre el.
RăspundețiȘtergerePana atunci, iti multumesc pt recenzie...stiam de album, dar voiam o parere avizata inainte sa-l iau.
Chiar te rog sa revii cu o parere dupa ce il asculti. Nu stiu daca parerea mea e avizata sau nu...e doar o parere. Auditie frumoasa!
RăspundețiȘtergere