Asteptari: Daca numele de Everything But The Girl nu va spune nimic, nu-i bai. Dar daca n-ati auzit niciodata o melodie in a carei refren o voce unica repeta onsesiv „ And I miss you / Like the deserts miss the rain“, atunci s-ar putea sa aveti o problema. Poate n-ati iesit din casa in ultimii 20 de ani sau ati trait pe alta planeta. Tracey Thorn, jumatatea feminina a EBTG se poate mandri cu o voce pe care o recunosti dintr-o mie. Iar acesta este cel de-al treilea album solo.
Rezultat: Love and its opposite e un disc care emana emotii la foc automat si abordeaza dintr-o perspectiva matura complexitatea vietii. Pot parea cuvinte mari, dar sunt perfect justificate. Superba voce – plangacioasa pe alocuri – a solistei este pastrata la loc de cinste, „in fata“ cum s-ar spune in termeni muzicali. Din pacate exista si un revers al medaliei: majoritatea discului are parte de o instrumentatie cat se poate de simpluta, care da impresia ca e doar un pretext pentru texte. Nu e nevoie sa fii absolvent de Barkley ca sa-ti dai seama ca tema abordata e midlife crisis. Criza varstei mijlocii, care transpira si din sugestiva coperta a discului. Cat despre titlu, si acesta e genial ales. Unul care indeamna la dezbateri. Care o fi opusul dragostei? Ura e un raspuns mult prea facil….
Minusul datorat orchestratiei face ca discul sa fie orientat mai spre sufletele celor curiosi de easy listening, decat de superbele combinatii electro – pop din era EBTG.
Pe langa concept, absolut genial este si debutul discului. Primele cuvinte ale solistei sunt „Who s next?”. Dupa care se revarsa din difuzoare „Oh The Divorces”. Imediat ce ajungi la piesa a doua, ti-e foarte clar ca tematica acestui disc nu e din categoria „la mare, fetitele sunt goale”. Rochia de mireasa evocata in Long White Dress, poate avea si o semnificatie aparte, avand in vedere ca Tracey s-a maritat anul trecut cu fostul ei coleg de trupa, Ben Watt. Muzical poate fi orice din seria „slowly“. Chiar si o balada country. Pe plan instrumental Hormones iese nitel din monotonie iar punctul in care albumul ajunge la piesa Why does the wind este acela in care – bang! – parca parca se apropie de Everything but the Girl. Si You are a lover are darul de a te vraji instantaneu, si te face pe moment sa nu observi „ambalajul” sonor extrem de saracacios al acesteia. Iar atunci cand asculti cu urechile ciulite Singles Bar, ei bine, parca devii pentru o secunda mai fericit stiind ca nu trebuie sa-ti cauti jumatatea prin barurile in care toata lumea cauta acelasi lucru. Come on home to me este un cover dupa piesa cu acelasi nume de Lee Hazelwood. Nu numai inceputul acestui disc e genial, ci si sfarsitul. Swimmimg e unica piesa care iese din melancolia „middle – age” beneficiind de o caldura aparte si anihiland marea de tristete revarsata anterior.
Punctele tari ale acestui disc sunt textele si conceptul. Categoric, acestea sunt dublate de exceptionala voce plangacioasa pe alocuri a solistei. Minus: orchestratia. Prea folk, prea linistita, prea liniara. Tracey Thorn a trecut printr-o transformare radicala. Daca mai demult era focusata pe viata de club acum ataca viata de familie. Daca mai demult incerca sa scoata copiii la dans acum ea ne descrie cum trebuie culcati copii seara….Love and its opposite e un disc foarte misto pentru cei care au curiozitatea sa descifreze versurile si intelesurile lor complexe.
Recomandari: De ascultat duminica dupa – amiaza, dupa cafeluta si neaparat cu un trabuc langa. De evitat dupa o cearta cu persoana iubita sau pentru cei afectati psihic prea mult de criza. E un disc care are sensuri profunde, deci se recomanda ascultarea lui cu un dictionar englez – roman la indemana.
