Yes - Fly from here

Asteptari: Una din cele mai reprezentative trupe de progressive – rock din intreaga lume, Yes, s-a format in 1968 la Londra, a vandut de-a lungul timpului vreo 50 de milioane de discuri si a trecut printr- serie de schimbari de componenta. Fly from here este cel de-al 21-lea album de studio al trupei si vine la zece ani dupa Magnification. 

Rezultat: If I could turn back time – vorba unui hit cantat de Cher – si fila calendarului ar arata anul 1981, categoric acest disc ar putea fi o capodopera. Dar oare in 2011, Fly from home mai are vreo relevanta? Si da si nu. In sprijinul primei parti a afirmatiei ar fi amanuntul conform caruia discul asta suna profi si ne reintroduce in frumoasa lume e adevaratului progressive – rock, in vremuri in care compozitiile pieselor erau cu totul si cu totul o alta mancare de peste. Pentru “nu” ar fi bine de amintit amanuntul ca asa ceva s-a mai facut. De multe ori. Si-n plus, unde e Mr. Andreson? Nu stiu altii cum sunt, dar Yes fara Jon Anderson e ca si berea fara alcool. 

Colbie Caillat - All of you

Asteptari: Colbie Marie Caillat este o tipa americana care se poate lauda cu peste 6 milioane de discuri vandute in lumea intreaga, lucru ce nu-i de ici de colo avand in vedere ca si-a facut debutul pe scena prin 2007 cu albumul Coco. All of you este cel de-al treilea album al solistei, care vine la doi ani dupa precedentul Breakhrough.


Rezultat: Ce poti comenta despre o tipa aflata in voga, care ataca un soi de country – pop care prinde bine la “mase” si are o voce bine definita?  Mai nimic, fiindca spre deosebire de multe surate ale sale, Colbie chiar are voce. Iar discul asta pica cat se poate de bine pentru aceia care  prefera refrenele simplute de vara. Nu se poate sa nu observi din prima ca piesele astea sunt fabricate pentru a fi fredonate de cat mai multa lume, cu orice pret.

Atari Teenage Riot - Is this hyperreal?

Asteptari: Daca e sa ne luam dupa categorisiri, Atari Teenage Riot se scalda in stilul botezat “digital hardcore“, termen pe care ei insisi l-au inventat. Trupa germana formata in 1992 a editat albumul Delete Yourself in 1995, iar Is this Hyperreal? este al patrulea album de studio al formatiei, care vine la 12 ani distanţă după precedentul 60 seconds Wipe Out.
Rezultat: Fiindca traim intr-o lume concentrata pe Facebook si asta ne ocupa tot timpul, e clar pentru toata lumea ca mesajul de protest al muzicii din zilele noastre s-a disipat. Incet dar sigur.  Fara indoiala, lumea s-a schimbat, artistii asijderea iar noi toti ne-am adaptat intr-un fel sau altul vremurilor de bejenie in care ne scaldam existenta. Carevasazica, nu prea mai avem sansa sa prindem „miscari“. Cele propagate de MC5 prin 1969 cu al lor Kick out the Jams, God Save The Queen-ul celor de la Sex Pistols sau „Fuck you I wont do what you tell me“- ul din visteria Rage against the Machine (si exemplele pot continua intr-o veselie).

The Japanese Popstars - Controlling your Allegiance

Asteptari: In ciuda numelui The Japanese Popstars n-au nimic in comun cu Tara Soarelui Rasare. Trio-ul din Irlanda de Nord a editat albumul de debut in luna august a anului 2008, iar Controlling Your Allegiance este cel de-al doilea disc din cariera.

Rezultat: E cat se poate de misto ca in zilele noastre sa auzi niste “dance – music” care nu e mega – repetitiv. Care nu-ti insulta IQ-ul, carevasazica. Irlandezii acestia reusesc sa-si captiveze audienta cu instrumentatii variate, o sumedenie de voci si un aproach cat se poate de sanatos asupra sectiunii de beat-uri. Chiar daca nu e nici pe departe un disc revolutionar in materie, piesele albumului curg cat se poate de misto si emana bun gust. Unul din motivele care face ca discul Controlling Your Allegiance sa fie bun de bagat in raftul cu aparitii decente este acela ca printre colaboratorii “antamati” aici se afla si domnul Robert Smith din The Cure.

Milos - Mediterraneo

Asteptari: Milos Karadaglić este un chitarist de 28 de ani din  Muntenegru care a castigat primul sau concurs la varsta de 11 ani, iar Mediteranneo este albumul lui de debut editat de casa de discuri Deutche Gramophon, ce cuprinde 17 piese.

Rezultat: Chiar daca nu sunt un fan deosebit al muzicii instrumentale, trebuie sa admit ca aceasta auditie a avut un efect cat se poate de linistitor asupra mea. E un album de relaxare totala in care sound-urile sintetice lipsesc cu desavarsire, un material sonor care are un rol benefic in momentele de stres. Desi per ansamblu discul asta e nitel prea conservator pentru gusturile mele, nu pot spune ca e o auditie de prisos.