Barbara Panther - Barbara Panther

Asteptari: S-a nascut in Ruanda, a crescut in Belgia si in ultima vreme s-a stabilit la Berlin. Cam acestea sunt lucrurile care trebuie stiute despre Barbara Panther, care si-a editat albumul de debut cu sprijinul lui Matthew Herbert, un binecunoscut muzician german care activeaza in zona experimentala.

Rezultat: Desi e pop, muzica ce se ascunde in acest disc nu e din soiul acela care te vrajeste din prima. Cel putin in cazul subsemnatului, adevaratele valente exprimate de acest disc au venit doar dupa ascultari repetate. Ceea ce remarci inca din start este faptul ca Barbara asta seamana izbitor cu Bjork. Poate chiar si cu Grace Jones in anumite privinte. Daca cele doua nume va sunt familiare, stati cu urechile ciulite: exista mari sanse ca acest debut sa va pice cu tronc. Dincolo de vocea cat se poate de aparte a solistei, ceea ce atrage atentia cu adevarat este plaja sonora creata de Matthew Herbert, care loveste cu instrumentatii cat se poate de neconventionale si surprinzatoare.

Dengue Fever - Cannibal Courtship

Asteptari: Pare-se ca Dengue Fever e unica trupa din lume care combina psychadelic rock cu muzica pop din Cambodgia. Albumul self – titled de debut a aparut in 2003, iar Cannibal Courtship este cel de-al 5-lea material discografic al formatiei care isi are sediul in America. 

Rezultat: Categoric, oamenii acestia reusesc sa desfiinteze granitele dintre asa numitul surf/garage rock si ceea ce este etichetat in unele cercuri drept world – music, punand pe tapet un amalgam de melodii interesante care beneficeaza de aranjamente cat se poate de bogate. In plus, nu duc lipsa nici de simtul umorului. Carevasazica, au un stil aparte. Ceea ce in zilele noastre este un plus cat se poate de remarcabil. E drept, mi-as fi dorit ca urechile sa-mi fie asaltate cu mult mai multe influente world – music. Cu toate acestea, Cannibal Courtship este un material eclectic in care melomanii se pot delecta cu portiuni de surf rock, soundtrack-uri fabricate parca pentru a servi drept coloane sonore pentru filme cu spioni, funky jazz, rock psychedelic si chiar si bucatele de new wave.

LMFAO - Sorry For Party Rocking

Asteptari: Unchiul Redfoo si nepotul SkyBlu sunt doi cetateni care isi au sediul in Los Angeles si care au debutat cu albumul Party Rock prin 2009, acest disc fiind materialul discografic cu numarul doi din cariera. Pentru amatorii de cancan-uri, e bine de stiut ca Redfoo este fiul fondatorului casei de discuri Motown, Berry Gordy, Jr..

Rezultat: Isi mai aduce aminte cineva de stupidele versuri „Suzana, eu te spun lu' mama/ Mi-ai furat banana“? Ei bine, nici strainii nu stau prea bine la acest capitol, textele celor de la LMFAO fiind cat se poate de elocvente in acest sens: "I got passion in my pants / And I ain't afraid to show it / I'm sexy and I know it" (Sexy And I Know It). Nimeni n-are pretentia ca mesajul transmis de piesele compuse special pentru tot neamu sa fie opere literare. Si la urma urmei nu aceasta e principala problema a acestui material. Versurile infantile sunt completate cu o muzica care depaseste lejer orice bariera a tampeniei umane.

Staccato Du Mal - Sin Destino

Asteptari: Ramiro Jeancarlo e un tip care are radacini din Chile si Venezuela dar isi duce veacul prin Miami. Si care are printre altele un proiect industrial numit Opus Finis. De aceasta data, omul a hotarat sa-si arate o alta fateta sonora prin intermediul proiectului Staccato Du Mal, un disc de minimal synth care contine 12 piese.

Rezultat: Cand ati ascultat ultima oara un album care sa va picure pe suflet arome de Deutche Amerikanische Freundschaft? Care sa va reintroduca in anii aceia in care nume de genul Cabaret Voltaire, Fad Gadget, Blancmange sau Oppenheimer Analysys erau very trendy? Odata cu puternicul revival de synth – pop care se manifesta in ultima vreme, din fericire amatorii de chestii interesante au parte si de o sumedenie de nume care incearca sa readuca pe tapet acel minimal synth care acu a fost botezat coldwave. Protagonistul principal al acestui trip muzical este un obsedat al sintetizatoarelor analogice, iar daca e sa ne luam dupa vorbele care circula in targ Martin Gore de la Depeche Mode a cumparat niste echipamente de la el in ultimii ani.

Yes - Fly from here

Asteptari: Una din cele mai reprezentative trupe de progressive – rock din intreaga lume, Yes, s-a format in 1968 la Londra, a vandut de-a lungul timpului vreo 50 de milioane de discuri si a trecut printr- serie de schimbari de componenta. Fly from here este cel de-al 21-lea album de studio al trupei si vine la zece ani dupa Magnification. 

Rezultat: If I could turn back time – vorba unui hit cantat de Cher – si fila calendarului ar arata anul 1981, categoric acest disc ar putea fi o capodopera. Dar oare in 2011, Fly from home mai are vreo relevanta? Si da si nu. In sprijinul primei parti a afirmatiei ar fi amanuntul conform caruia discul asta suna profi si ne reintroduce in frumoasa lume e adevaratului progressive – rock, in vremuri in care compozitiile pieselor erau cu totul si cu totul o alta mancare de peste. Pentru “nu” ar fi bine de amintit amanuntul ca asa ceva s-a mai facut. De multe ori. Si-n plus, unde e Mr. Andreson? Nu stiu altii cum sunt, dar Yes fara Jon Anderson e ca si berea fara alcool.