Asteptari: Ramiro Jeancarlo e un tip care are radacini din Chile si Venezuela dar isi duce veacul prin Miami. Si care are printre altele un proiect industrial numit Opus Finis. De aceasta data, omul a hotarat sa-si arate o alta fateta sonora prin intermediul proiectului Staccato Du Mal, un disc de minimal synth care contine 12 piese. Rezultat: Cand ati ascultat ultima oara un album care sa va picure pe suflet arome de Deutche Amerikanische Freundschaft? Care sa va reintroduca in anii aceia in care nume de genul Cabaret Voltaire, Fad Gadget, Blancmange sau Oppenheimer Analysys erau very trendy? Odata cu puternicul revival de synth – pop care se manifesta in ultima vreme, din fericire amatorii de chestii interesante au parte si de o sumedenie de nume care incearca sa readuca pe tapet acel minimal synth care acu a fost botezat coldwave. Protagonistul principal al acestui trip muzical este un obsedat al sintetizatoarelor analogice, iar daca e sa ne luam dupa vorbele care circula in targ Martin Gore de la Depeche Mode a cumparat niste echipamente de la el in ultimii ani.
E un album in care sentimentele sunt amplificate de sloganuri robotice si o muzica ce emana prin toti porii ei senzatii multicolore, incadrabile in etichete de genul coldwave, minimal – synth sau chiar „Depeche Mode – style“ pe alocuri. Piesele contin versuri in engleza si spaniola si conform asteptarilor vocile sunt sporadice si mega – distorsionate, a la Kraftwerk, pe ici – colo. Dincolo de asta, Staccato du mal suna bestial atunci cand arpegiile synth-urilor analogice isi fac de cap singure, creand un Univers aparte. Nimic nu e lasat la voia intamplarii, nici chiar coperta. Fiindca nu-i asa, ne-am cam obisnuit ca in ultima vreme sa nu mai dam nici o importanta copertii discurilor? Ei bine, poza care se lafaie pe fruncea acestui CD provine din 1938 si a fost realizata de Yvon de Broca. Si poarta numele de Vision à 120 km/heure. Sa va mai spun ca e cat se poate de bine aleasa? In ceea ce priveste muzica, ar fi pur si simplu nedrept sa evidentiez doar cateva momente ale acestui disc, fiindca absolut toate elementele acestui puzzle au un rol hotarator in ecuatia sonora finala. Nu exista momente reusite si constructii mai putin izbutite, e un tot intreg care merita ascultat cap – coada pe repeat de catre orice cetatean care e indragostit intr-un fel sau altul de sunetele pe care le pot scoate acele mici masinarii care poarta numele de synth-uri. Discul anului in materie de coldwave? Se prea poate....
Recomandari: Pentru cei care vor sa-si ofere o portie sanatoasa de sentimente colorate....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu