Pitbull - Planet Pit

Asteptari: Pitbull e un tip care-si spune rapper si care a debutat in 2004 cu M.I.A.M.I. (Money Is a Major Issue). Armando Christian Pérez a reusit sa editeze sase albume in sapte ani, acest Planet Pit venind la doar un an dupa precedentul Armando.

Rezultat: Nu am o afectiune deosebita pentru cainii din rasa Pitbull. Dar nu acesta este motivul pentru care acest disc e unul de cacao. Ci acela ca toate piesele seamana ca doua picaturi de apa intre ele. Bucatile astea muzicale care au pretentia de a fi numite compozitii sunt pline de toate chestiile care se folosesc in exces in „felia” asta: vocoder, autotune, bass-ul ala „de ascultat in masina la maxim pentru a te da mare” si o   sumedenie de texte tampitele.
Desi la capitolul compozitii gasim niste nume cu greutate in muzica pop (RedOne, David Guetta, Jim Jonson & Dr. Luke) piesele astea suna de parca ar fi fost inventate la plictiseala intr-o zi torida de vara. Rapperul american n-a facut economii nici atunci cand vine vorba de invitati speciali, pe bucatile astea 16 care alcatuiesc acest disc regasindu-se Sean Paul, T-Pain, Ne-Yo, Akon, Enrique Iglesias, Cris Brown, Kelly Rowland, Ludacris, Nelly si altii.

Daca e sa ne luam dupa comunicatul de presa care vine cu acest produs ar trebui sa gasim in el bucatele de merengue, freestyle, cha-cha-cha, Miami bass, hip hop si dancehall. Realitatea e bineinteles alta: unicul lucru care se regaseste aici e prost – gust exacerbat pana la limite insuportabile. Albumul incepe cu o piesa care ne spune ca domnul cu pricina e Universal (Mr. Worlwide) si contine printre altele si celebra piesa Shake senora, inregistrata de Harry Belafonte in 1961. Categoric, in cazul in care s-ar acorda un premiu pentru cel mai neinspirat cover al piesei acesteia, Pitbull n-ar avea parte de nici o concurenta. Rain over me, in care apare si Marc Anthony e un soi de Modern Talking made in U.S.A. iar in piesa Where Do We Go avem parte de un text care „rupe” orice bariera a imaginatiei: If you're sexy and you know it, clap your hands! Pe langa textul asta, Inna are niste versuri profund intelectuale, trebuie sa recunoasteti. E un disc usor de ascultat, fiindca nu-ti petreci prea mult cu el, butonul de skip intre piese fiind foarte solicitat. E un disc monoton si plictisitor de la un capat la altul, care cu greu obtine o stea.....

Recomandari: Da de unde! De evitat, pe cat se poate!