Arnaud Rebotini - Someone gave me religion

Asteptari: Arnaud Rebotini e un muzician francez care si-a inceput cariera in anii 90 intr-o formatie de death – metal si care mai apoi a cotit-o spre electroclash fiind fondatorul trupei Black Strobe si boss-ul casei de discuri Blackstrobe Records.

Rezultat: In cazul in care urechile voastre au luat contact cu muzica electronica nu doar in cluburi, exista posibilitatea ca sa recunoasteti o sumedenie de sintetizatoare analogice din categoria vintage, in special sound-urile acelea de neuitat de la Roland. In linii mari, ceea ce se deruleaza aici este un ghiveci de electroclash (inventat de Black Strobe) techno si acid. Cele noua piese ale albumului iti provoaca un trip cat se poate de placut in care spectrul sonor se invarte in zona  Depeche Mode, Sisters of Mercy, Front 242, Nitzer Ebb, Vitalic sau Tiefscwarz.. Categoric discul asta emana un puternic aer nostalgic, imbogatit cu techno si acid de cea mai buna speta. 
Destul de rar ti-e dat sa asculti in zilele noastre un album care incepe cu o piesa care are 13 minute lungime. The First 13 Mintutes of Love este o excursie epica in lumea lui Arnaud Rebotini, una in care refrenul si vocile inutile lipsesc cu desavarsire. E o melodie care sintetizeaza la fix atmosfera oarecum rece a muzicii electronice, care aluneca prin pasaje de Vangelis sau Kraftwerk. O adevarata opera de arta, care te vrajeste din prima prin frumusetea ei. E o introducere interesanta si din prisma faptului ca urmatoarele sapte piese aduc pe tapet beat-uri care creeaza o cu totul altfel de atmosfera. Una dominata de felii de Detroit Techno, Berlin Techno, Electro francez, Space Disco si chiar si voci a la Italo Disco.  De la prima auditie a piesei cu numarul doi de aici, Another Time, Another Place realizezi ca te afli intr-un punct de cumpana. E o mostra de feerie sonora care aduce oarecum a Den Haag si care concureaza pentru titulatura de cireasa de pe tort. Dar stati asa, ca si urmatoarele doua melodii sunt in aceasta cursa. E vorba de Dictator la patrat. Si nu fara temei. Personal Dictator e electroclash suta la suta iar  Another Dictator adauga mostre de acid a la Josh Wink peste un techno cat se poate de bestial. ‘Echoes’ aluneca oarecum in felia space disco si se indeparteaza nitel de techno, reusind sa atraga atentia printr-o melodicitate aparte. Lucrurile revin la normal cu All you need is techno, una din cele mai putin reusite melodii de aici, dar care tine doar cinci minutele. Extreme Conditions Demand Extreme Response este cea mai energetica piesa de aici, iar finalul e spectaculos! Oarecum similar cu inceputul, The Choir of the Dead Lovers e o piesa care incheie in mare stil acest album de pus in rama.

Sound-ul lui Arnaud Rebotini oscileaza superb intre brutalitate si senzualitate provocand o excursie  nostalgica. Nu intru totul fiindca in ultima vreme o sumedenie de artisti merg pe felia redescoperirii sound-urilor analogice. Asadar tripul asta in acid techno poate fi fresh si excitant. E o muzica electronica frantuzeasca de prima mana, de neratat. Un album coerent si refreshing, care cu siguranta va intra in preferintele amatorilor de electronice. 

Recomandari: Cu bratele deschise pentru orice locuitor al Planetei, dar in special pentru cei care stiu sa aprecieze o muzica electronica realizata cu mult-mult bun gust.