Compact Disco - //

Asteptari: Compact Disco e un cvartet format in Budapesta acum trei ani care a debutat cu albumul Stereoid in luna decembrie a anului 2009. Anul trecut maghiarii au fost declarati drept cea mai buna trupa noua de catre MTV. Cel de-al doilea album al baietilor cuprinde zece piese cantate in totalitate in limba engleza.


Rezultat: Desi cu siguranta n-am sa fiu original, trebuie sa subliniez ca indiscutabil unul din cele mai adorabile curente muzicale ale anilor 80 a fost synth – pop – ul. Felia aceea care din cand in cand reapare in trenduri, care e scoasa de la naftalina in nenumarate ocazii. Drept urmare, compozitiile celor de Compact Disco au toate sansele sa fie primite cu bratele si urechile deschise, fiindca stau la granita dintre melodicitatea acelor ani si sound-urile moderne.

Mike and The Mechanics - The Road

Asteptari: Prin 1984, Mike Rutherford din Genesis a avut stralucita idee de a pune pe picioare un proiect pop – rock in care a adunat cativa mecanici, iar un an mai tarziu oamenii au scos si un album de debut. Cel mai recent disc al muzicienilor vine la sapte ani dupa Rewired si cuprinde 11 piese.

Rezultat: Daca faceti parte din tabara celor familiarizati cu muzica mecanicilor, probabil stiti ca-n vremurile bune oamenii acestia au beneficiat de doua voci de aur: Paul Young si Paul Carrack. Din pacate, primul dintre ei a trecut in nefiinta in 2000 iar al doilea s-a saturat de mecanici. Cine sunt inlocuitorii? Andrew Roachford, un tip care a avut ceva hituri minore prin anii 80 si canadianul Tim Howar, celebru pentru aparitiile sale in lumea musical-urilor.

The King Blues - Punk and Poetry

Asteptari: The King Blues este o formatie care isi are sediul central in Londra si care abordeaza un punk rock combinat cu ska si folk cu puternice influente politice in ceea ce priveste mesajul abordat. Primul album a aparut in 2006 sub numele de Under the fog, care a fost urmat doi ani mai tarziu de Save the World. Get the Girl. Punk and Poetry este al 3-lea album al trupei.

Rezultat: De cand am auzit prima oara refrenul melodiei We are fucking angry – care este al 2-lea track de aici – mi-a picat fisa: londonezii astia au reusit sa compuna un imn al Romaniei de azi! Piesa inmagazineaza in ea o stare generala destul de raspandita in spatiul geografic in care ne ducem existenta, iar pe final londonezii indeamna la revolta europeana: „Students, workers and unemployed unite and rise out of the slum/ France, Spain, Greece we're joining you finally our time has come“. 

Jakszyk, Fripp and Collins - A Scarcity of Miracles

Asteptari: Pentru neinitiati, King Crimson este una din cele mai celebre trupe progressive – rock care a luat nastere in 1969 la Londra si a editat in acelasi an albumul In the Court of the Crimson King. Cel mai recent album semnat King Crimson a aparut in 2003 sub numele de The Power of Believe si chiar daca albumul acesta e semnat Jakszyk/Fripp/Collins, discul face parte intr-un fel sau altul din „familia“ King Crimson.

Rezultat: Cei care se asteapta sa aibe parte de experimentele sonore ale lui Robert Fripp din anii 90 (sau cele anterioare) vor ramane categoric dezamagiti. E un soi de King Crimson si nu prea ceea ce se intampla aici, indeosebi datorita faptului ca rock-ul a fost inlocuit in buna parte cu portiuni de ambient sau fusion – jazz. Drept urmare n-ar trebui sa mire pe nimeni ca saxofonul lui Mel Collins (care suna prea mult a Jan Garbarek) are un rol esential, iar chitara lui Jakszyk este cat se poate de „in spate”.

Shabazz Palaces - Black Up

Asteptari: Eroul principal al acestui film este Palaceer Lazaro. Pe numele sau adevarat Ishmael Butler, tipul asta - care printre altele e si verisorul lui Gonjasufi- e un muzician din Seattle care cu vreo doua decenii in urma isi spunea Butterfly si era vocea proiectului Digable Planets. Dupa aproape 16 ani de pauza (timp in care a mai avut un proiect obscur) omul s-a metamorfozat in Shabazz Palaces, iar acesta este albumul de debut. 

Rezultat: Pentru colectionarii de etichete, ma obosesc sa precizez ca rapperul acesta de 42 de ani o „arde” intr-o zona care a fost botezata de unii specialisti drept „indie – rap”. Avand in vedere ca muzica hip – hop e una cat se poate de semantica, arareori apare cate ceva in acest domeniu care reuseste sa te dea pe spate. Ceva care sa fie out of the ordinary, ceva care sa fie fenomenal chiar si pentru cei care nu mananca rap la micul dejun. Fara exagerari inutile, discul asta reprezinta tocmai un asemenea moment.