Jay Z & Kanye West - Watch the Throne

Asteptari: Jay Z si Kanye West sunt doua figuri bibane ale rap-ului actual. Ca sa fiu mai exact, indivizii astia sunt doi dintre cei mai mediatizati rapperi la ora asta. Vestea conform careia oamenii au pus de o colaborare pentru un disc a facut inconjurul lumii de ceva vreme, iar Watch the trone a fost descris de multi drept unul din cele mai asteptate albume ale lui 2011.

Rezultat: Atunci cand doua figuri proeminente ale unui gen muzical isi alatura fortele pentru un disc arareori poate iesi ceva prost. Nu trebuie sa  fii neaparat amator de rap ca sa sesizezi ca o buna parte din piesele incluse pe acest material se invart undeva in zona comfortabila intre mainstream si chestii mai underground.

Printre surprizele acestui disc se numara That’s my bitch, o melodie care beneficieaza de serviciile vocale ale solistei Elly Jackson din La Roux.

Rival Sons - Pressure & Time

Asteptari:  Rival Sons anunta cu mandrie faptul ca au fost nominati pentru doua premii Clasic Rock Awards: Best New Band si Album of the Year! Aceasta e cea mai recenta postare de pe site-ul formatiei americane care a scos un disc autoprodus in 2009. Pressure & Time este primul lor album editat la o casa de discuri.


Rezultat: Poate n-ati observat, dar calendarul arata 2011. Carevasazica au trecut exact 40 de ani de cand lumea a fost blagoslovita cu aparitia unui album care a fost botezat fie IV, fie Four Symbols, fie The Fourth Album sau nu in ultimul rand Zoso. Daca nu v-ati prins inca vorbim de Led Zeppelin si unul din albumele lor legendare. Dar ce legatura are asta cu Rival Sons? Destul de mare. Pe scurt daca v-a placut vreodata Led Zeppelin, The Doors sau The Black Crowes si vreti sa descoperiti o trupa care in 2011 reuseste sa le calce pe urme cat se poate de inspirat, puneti mana/urechea pe acest disc.

Risk Risk - This is 1983

Asteptari: Despre Risk Risk n-am reusit sa aflu prea multe. Conform Discogs, la capitolul „performer si aranjamente muzicale“ il avem pe Risk Risk. Care conform celor de la Astro Chicken Records (care e raspunzatoare pentru acest debut) „foloseste generatoare de sunet analogice, propria sa voce si o pereche de ochelari de soare Carrera pentru a creea synth – pop classic“. Misto, nu?

Rezultat: Cati ani aveai in 1983? In functie de raspuns, e clar daca vibrezi sau nu pe acest disc. P-atunci, subsemnatul era mandrul posesor al unui casetofon Phillips (mono, evident!) si asculta cu urechea lipita de difuzor emisiunile muzicale de la Radio Europa Libera, Radio Luxemburg s.a.m.d. Fiindca muzica serioasa declanseaza emotii si stari, auditia acestui disc provoaca o excursie care iti readuce pe retina casetele crom  AGFA, tigarile Vikend si parkerele care se vindeau in Ocska Piac – ul din strada Mures, locatia cea din urma fiind arhicunoscuta pentru cei care se pot mandri cu buletin „adevarat“ de Timisoara.

Kelly Rowland - Here I Am

Asteptari: Numele de Kelly Rowland ar trebui sa va fie cunoscut gratie faptului ca a fost una din cele trei componente ale trupei Destiny s Child, alaturi de Beyoncé Knowles si Michelle Williams. Primul ei album solo a purtat numele de Simply Deep (2002), care a fost urmat de Ms. Kelly (2007), acest disc fiind cel de-al treilea material discografic din cariera.

Rezultat: Microbii sonori actioneaza diferit, in functie de personalitatea fiecaruia. Cel care poarta numele de „R & B plus Hip Hop special designed for radio – lovers“ nu e nici pe departe nou, dar e cat se poate de activ. In ultimele decenii au aparut o serie de “leacuri” (citeste noi stiluri muzicale), dar numarul posesorilor de urechi care prefera sa asculte zgomot in detrimentul armoniilor muzicale pare sa fie in crestere. Carevasazica n-ar trebui sa fim mirati ca “industria” vine in sprijinul “opiniei generale” si scoate pe taraba ceea ce se cere.

Bugge Wesseltoft and Henrik Schwarz - Duo

Asteptari: Pianistul norvegian Bugge Wesseltoft este considerat una dintre cele mai importante figuri ale scenei contemporane de jazz din Europa, un domn care a colaborat printre altii cu Jan Garbarek, Arild Andersen, Terje Rypdal si Jon Christensen. Iubitorii muzicii electronice ar trebui sa-l cunoasca si din colaborarea sa cu Laurent Garnier la superba The men with the red face. De aceasta data norvegianul s-a aliat cu germanul Henrik Schwarz, iar rezultatul este un disc ce cuprinde opt piese.

Rezultat: Oamenii care afirma ca muzica electronica nu are suflet in ea ar trebui sa asculte cu urechile ciulite acest disc care este o simbioza perfecta intre “trairea” pianistica a norvegianului Bugge Wesseltoft si abilitatile de guru in ale computer-ului etalate de germanul Henrik Scwarz.