Public Image Ltd - This is PIL

N-are nicio legatura cu Alexandre Dumas Tatal, dar discul asta vine Dupa 20 de ani. Protagonistul principal este omul care acum 35 de ani sintetiza un feeling cat se poate de adecvat vremurilor politice in care se scalda tarisoara noastra: „No future, for you, no future, for me“. Despre John Lydon se pot spune foarte multe lucruri, controversele din jurul lui fiind la ordinea zilei. Mai presus de toate, indiferent daca ti-e simpatic sau nu, omul acesta a reusit sa creeze o opinie. Revenind la muzica, ce asteptari poti sa ai de la o trupa care dupa 20 de ani de hibernare scoate un nou disc? „Nebunia“ a inceput acum vreo patru anisori, cand rebelul personaj care a cantat in Sex Pistols a fost de acord sa apara pentru prima oara in viata lui in cadrul unui spot publicitar, facut pentru o marca de unt din Marea Britanie. Desi a sustinut sus si tare ca acest compromis a fost facut doar pentru a finanta revenirea celor de la P.I.L. multa lume l-a cam luat peste picior, din aceasta cauza.

Trans X - Hi NRG

Desi face referire la cu totul altceva, zicala conform careia ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust este cat se poate de temeinica si atunci cand vine vorba de muzica. Sincer, n-as fi crezut vreodata ca pe langa alde Skrillex, Prodigy si diversi David Guetta, voi mai avea ocazia sa gasesc prin muzica anului 2012 numele de Trans X. In cazul in care n-ai prins vremurile in care melomanii stateau cu urechea lipita la posturile de radio straine pentru a fi “updated” cu ceea ce se intampla in muzica, exista mari sanse sa nu fi auzit niciodata de Living on Video. O melodie aparuta in 1983 si care la vremea ei a fost considerata de avangarda, fiind numita mai in gluma mai in serios un soi de precursor al muzicii techno. Desi la vremea respectiva Trans X a beneficiat de succes, canadianul Pascal Languirand – creierul acestui proiect – a decis sa se retraga din “muzica comerciala”, indreptandu-si atentia spre muzici ambientale.

Band of Skulls - Sweet Sour

Ce se mai poate face in zilele noastre cu o chitara, un bass si niste tobe? De-a lungul anilor au existat 12.345 de trupe de acest tip care au incercat cam aproape toate combinatiile de corzi, tempo-uri si stiluri. Mai poate aparea ceva nou in acest domeniu? Britanicii de la Band of Skulls cred cu tarie ca raspunsul este DA. Cel de-al doilea album al acestui trio format dintr-o basista, un chitarist si un tobar, Sweet Sour, demonstreaza ca si-n aceasta combinatie mai exista lucruri decente de zis. Si cantat. Discul are momente de dirty rock – blues de mare efect, dar contine si cateva piese create parca in dorul lelii, intr-o pauza de tigara. Per ansamblu, o buna parte a acestui disc se invarte undeva in apele blues - garage rock-ului.  Interactiunea barbat – femeie dintre Russell Marsden si Emma Richardson e geniala pe alocuri si facand abstractie de cateva momente neinspirate, albumul asta e unul de mare angajament.

Vama - 2012

Dintotdeauna conceptele muzicale au gravitat in jurul unui lider. Iar atunci cand unii  membri ai gastii au executat niscaiva actiuni care in ochii liderului erau concentrate pentru a-i submina acestuia autoritatea, s-a lasat cu rupturi. Exista numeroase exemple in acest sens, iar pe taramul autohton cazul Vama Veche e notoriu. Desi cei din Trupa Veche au venit pe piata cu ceva mega – decent, feedback-ul publicului a fost unul mega – subtirel. Motivul e clar ca lumina zilei: fiindca Vama Veche in ochii publicului era Tudor Chirila Band. Iar actuala Vama e aceeasi ciorba. Chestia asta se vede cu ochiul liber la concerte si se aude cu urechea bine spalata si pe discuri. Dincolo de sagalnicul fapt ca acest disc a fost mixat si masterizat in Canada (de parca acest amanunt ar fi un garant al unui sound „corect”!) oare ce aduce nou acest „2012“? Errr...., prea putine lucruri pentru a fi cu adevarat remarcabile. Intai si intai, Dumnezeu nu mai apare la stiri, carevasazica tema textelor e coborata la fiinta umana. Restul, e in linii mari acelasi: Tudor Chirila e din nou in lumina reflectoarelor cu versuri atent mestesugite iar aranjamentele si liniile melodice sunt corecte, dar fara surprize. Business as usual, excursie pe carari batatorite cu ghidul Tudor Chirila, care a stiut dintotdeauna sa fie pe placul publicului .

Jazzanova - Funkhaus Studio Sessions

In cazul in care as fi un muzician, dupa mai multe auditii ale acestui Funkhaus Studio Sessions as fi nevoit sa iau niste masuri radicale. Fie as sta cu urechea lipita de difuzor pentru a prinde fiecare  subtilitate, fie m-as apuca de goblenuri. Daca esti un meloman care te respecti si nu esti ingropat pana-n maduva oaselor intr-un stil anume, probabil ca stii de Jazzanova. Colectivul de muzicieni din Berlin care adesea e alintat ca „pionier in ale nu jazz-ului“ are vreo 17 ani in spate, si totusi acest Funkhaus Studio Sessions este discul cu numarul trei din istoria lor. Dupa cum ii spune si numele discul e executat in legendarul GDR Rundfunk Orchestra Studios din Estul Berlinului, iar vestea si mai buna este ca chestia asta a fost si filmata.