Desant - Joc de noroc

Povestea spune ca prin diverse mijloace, la sfarsitul anului 2010 niste rockeri s-au intalnit la Timisoara pentru a pune la cale un Desant. Dupa indelungi pregatiri si tatonari, data actiunii lansarii acestui desant a fost stabilita ca fiind 9 noiembrie 2012. Coincidenta sau nu, a fost ziua in care pe meleagurile noastre a inceput o campanie electorala cat se poate de murdara. Debarcarea in spatele frontului inamic in vederea indeplinirii unei misiuni de lupta a avut loc in cadrul unui concert sustinut in clubul timisorean Daos, peste 200 de spectatori fiind martorii acestui desant. Alex Anca (voce), Alin Achim (bass), Tibi Saulescu (chitara), Mihai Dobrescu (tobe) si Vlad Toma (clape) au „aterizat“ in siguranta si promit sa execute s-alte debarcari de succes prin tara, in perioada urmatoare.

Mike Altrin - Radio Altringen : Day Transmission

Asa dupa cum exista o sumedenie de muzicieni care ceresesc pur si simplu “exposure” in mass – media, exista o sumedenie de artisti care prefera solutia “low profile”, cu explicatia “las compozitiile sa ma reprezinte“. Unul dintre acestia este cu siguranta Mike Altrin, care  prefera sa nu fie fotografiat si care sustine ca lucreaza mai bine in semi-anonimat. Primul sau album s-a numit Blue Lambs, iar discul de fata este primul volum din cele doua care compun seria intiulata Radio Altringen, urmatorul urmand sa apara in curand. Radio Altringen : Day Transmission este un material discografic neconventional pentru industria muzicala romaneasca, “croit” pe ideea unui sound autentic din categoria vintage. E unul din acele discuri care iti aduce aminte de celebrele radiouri Albatros, Gloria, Armonia, Mamaia, Carmen sau Popular din care piesele “sunau” intr-un mod de mare efect.

Danko Jones - Rock and roll is black and blue

Rapid, furios, scris parca special pentru coloana sonora a unui film de actiune. Cam asta e cel de-al saselea album al candienilor de la Danko Jones. Una bucata disc ce are parte de structuri sonore cat se poate de conventionale, coruri de sing – along si texte care abordeaza tematici ca sexul, dragostea si evident despartirile. Teribil de simplist, dar groaznic de rock-n—roll, caci oamenii ocolesc cu buna stiinta brizbriz-uri inutile si artificiile ieftine. Desi pe parcursul auditiei ai deseori impresia ca track-urile acestea ar fi putut fi cantate de o gramada de artisti in ultimii 25 de ani, felul in care Danko Jones spun lucrurilor pe nume e cat se poate de reconfortant si iti ofera o auditie mai mult decat agreabila, in cazul in care urechile tale vibreaza pe riff-uri rock si muzica aia „right in your face“.

Enrico Rava - Rava on the Dancefloor

Gratie hoardelor de mandre si juni care si-au facut un obicei de a „copia“ piesele altora, termenul de cover capata tot mai mult o conotatie dezagreabila in zilele noastre, dar din cand in cand, mai ai supriza sa dai peste ceva cu adevarat iesit din comun si-n acest domeniu. E cazul trompetistului de 73 de ani din Trieste, Enrico Rava, care sustine ca nu l-a descoperit pe The King Of Pop numai dupa moartea sa. Dar dupa asta, a devenit obsedat de el. Albumul de fata este un disc live care cuprinde noua track-uri jazzy in care hiturile lui Jackson prind o cu totul alta culoare. They don’t care about us e un free – jazz in care apar din cand in cand si niste climax-uri de-a dreptul rock si-n care finalul e pur si simplu demential, iar in compozitia lui Rod Temperton care poarta numele de Thriller, trompeta e in prim – plan, dar din pacate nu e asezonata corespunzator de restul formatiei.

Schiller - Sonne

Buna seara, bine ati venit in lumea noua a lui Schiller - cu aceste cuvinte incep în mod traditional albumele de studio ale artistului Christopher Deylen aka Schiller. Pe care spre rusinea mea, l-am descoperit relativ tarziu, odata cu marele sau hit „I feel you/in every stone/in every leaf of every tree/if ever grown“, o superba compozitie croita in stilul Depeche Mode, in care indatoririle vocale au fost sublim executate de fostul solist Wolsheim, Peter Heppner. E greu de crezut ca au trecut noua ani de la acest superb single, dar ideea e ca omul nu a stat pe margine in tot acest rastimp, ci a editat disc dupa disc, ajungand acum la albumul cu numarul sapte (de studio) numit Sonne. Clasicul clasicul intro de „herzlich willcomen“, oarecum de moda veche, care nu se mai practica de  confratii mai tinerei inglobati in mendrele muzicii electronice, are rolul de a te pregati pentru o excursie geniala, care se intinde pe parcursul a unul sau doua CD-uri.