Schiller - Sonne

Buna seara, bine ati venit in lumea noua a lui Schiller - cu aceste cuvinte incep în mod traditional albumele de studio ale artistului Christopher Deylen aka Schiller. Pe care spre rusinea mea, l-am descoperit relativ tarziu, odata cu marele sau hit „I feel you/in every stone/in every leaf of every tree/if ever grown“, o superba compozitie croita in stilul Depeche Mode, in care indatoririle vocale au fost sublim executate de fostul solist Wolsheim, Peter Heppner. E greu de crezut ca au trecut noua ani de la acest superb single, dar ideea e ca omul nu a stat pe margine in tot acest rastimp, ci a editat disc dupa disc, ajungand acum la albumul cu numarul sapte (de studio) numit Sonne. Clasicul clasicul intro de „herzlich willcomen“, oarecum de moda veche, care nu se mai practica de  confratii mai tinerei inglobati in mendrele muzicii electronice, are rolul de a te pregati pentru o excursie geniala, care se intinde pe parcursul a unul sau doua CD-uri.
Sau pentru cei mai pretentiosi, un deluxe edition la care este atasat un DVD, si chiar un super – deluxe edition cu doua DVD-uri. Ba chiar si un Ultra Edition, sau un dublu – vinil. Prima piesa de sine – statatoare, Solaris reuseste din start sa-ti atraga atentia. E o capodopera instrumentala care iti aduce aminte volens nolens de superbul roman cu acelasi nume a lui Stanislaw Lem, o piesa care te „pune” pe orbita si care-ti incanta simturile. Kon-Tiki te trezeste din aceasta reverie cu niste beat-uri pline de viata, iar unul din momentele de varf ale acestei excursii este chiar piesa care da titlul acestei capodopere. In care apare o alta mega – vedeta a muzicii germane, nimeni altul decat Unheillig. Lucrurile merg mai departe cu Mitternacht (miezul noptii) in care simti pur si simplu ca Soarele e ascuns in cealalta parte a lumii. Norvegianca Kate Havnevik isi pune o amprenta deosebita in piesa Hallucinating Beauty, dar una din cele mai impresionante piese de aici e din categoria instrumentalelor. E vorba de Morgenrot, care pur si simplu te fascineaza printr-un ritm alert, ametitor pe alocuri si niste sample-uri scoase parca din adancul vreunei paduri din Asia. Din pacate, vocea lui Adam Young – cel pe care majoritatea il stiti din Fireflies – nu se potriveste defel pe instrumentalul piesei „Alive“, dar asta poate fi chiar o parere subiectiva avand in vedere ca subsemnatul n-a gustat prea mult din fenomenul numit Owl City. Berlin Moscau (compusa de muzician pe trenul de noapte dintre Moscova si Sankt Petersburg) e un alt exemplu in care esti invitat prin lumea sunetelor cu maiestrie alese sa visezi cu ochii deschisi. Atunci cand originala muzica electronica germana este combinata cu poezia limbii franceze, e clar ca lucrurile-s misto. „Soleil de Nuit“, cu Pierre Maubouché e genul ala de piesa pe care toti nerobotii e musai sa-l aprecieze, o mostra de bun gust care are parte de o voce profunda si efecte kinky, o minunatie de piesa. In momentul in care piesa se intrerupe practic si pe o voce grava solistul rosteste „L amour et le soleil Reve merveilleux“, ai impresia ca lumea s-a oprit in loc. E de mare efect, ce mai. Din pacate, printre atatea piese (29) se gasesc si niste umpluturi. Cum ar fi Reach out, Epic Shores sau Dancing in the dark, melodii  create parca special pentru a fi incluse in playlist-urile radio-urilor, prea comerciale pentru Schiller. Unicul cover de aici e o piesa dupa Velvet Underground, Pale Blue Eyes, in care fosta solista a truopei Corrs, Andreea Cor face o treaba superba, iar instrumentatia e si ea brici. O alta piesa mega – interesanta este Lay down, in care apar membrii trupei Paper Aeroplanes din Tara Galilor, o adevarat mostra de „alternative” electronic rock. Desigur reminescentele Jean Michel Jarre sunt omniprezente, ca de exemplu in Sahara Avenue, dar acest lucru nu e deloc de rau augur. O alta piesa de radio de aceasta data reusita este The Silence cu Meredith Call. Una peste alta, omul acesta acorda multa importanta detaliilor iar rezultatul este unul care are darul de a bucura auditiv persoanele care fac parte din categoria connaisseurs. Adeseori ai impresia ca asculti vreo piesa inclusa in compilatiile Café del Mar, dar albumul acesta e inchegat si bine gandit.  Poate cu prea multe hituri de radio, dar din fericire cu o gramada de piese instrumentale pur si simplu geniale.