Daphni - Jiaolong

Inca din primele secunde ale piesei Ye Ye, m-am „prins“ ca ceea ce avea sa urmeze e o poveste sonora descompusa in nuante si profunzimi mega – sarmante. In momentul in care am aflat ca sub numele de Daphni se ascunde matematicianul canadian Daniel Snaith, lucrurile au inceput sa prinda si mai mult contur. Tipul in cauza a scos unul din cele mai misto discuri ale anului 2010, Swim, despre care la momentul respectiv spuneam ca „e o muzichie pe care nu-ti vei toci pantofii pe ringul de dans, se adreseaza neuronilor“. Fie ca apare sub titulatura de Caribou sau Omul fara Nume, omul asta reuseste sa surprinda prin doze nepermise de bun gust in materie de aranjamente muzicale moderne, iar cele noua piese ale acestui Jiaolong demonstreaza cu prisosinta afirmatia anterioara. E drept, de aceasta data piesele sunt mult mai orientate spre ceea ce ne place noua sa numim „dance”, dar aceasta constatare n-ar trebui sa sperie pe nimeni, caci canadianul demonstreaza ca e un as.
„Ahora“ pare a fi o piesa compusa special pentru niste trip-uri de noapte burdusite de suspans, iar funk-ul amestecat cu synth-uri spectaculoase din „Ne Nova“ (un remix la o piesa realizata de muzicianul congolez Cos-Ber-Zam)e de-a dreptul adorabil. „Light“, pe de alta parte, e o combinatie intre niste sunete de flaut puse in loop-uri interminabile, care sunt amestecate exact cat trebuie cu keyboard-uri de mare efect si chiar si niste sunete de “303” scoase parca dintr-un beci din Chicago. Un alt sound la fel de vintage si “nebun” se dezvaluie in piesa „Pairs“, in care la un moment dat ai impresia ca asculti o melodioara facuta la un Casio de jucarie. Da, dar ce aranjament baga domnul acesta pe piesa asta…e de speriat! „Springs“ - cu ale ei sunete scoase parca dintr-o padure electrica – are oaresce reminescente cu The 2 Bears, de exemplu, iar un alt track pentru care merita sa-ti tragi perdelele si sa dai volumul spre maxim de la boxe este "Yes, I Know". Stiu, e un soi de Todd Terry, la baza, dar constructiile astea retro din vremea pe cand progressive si deep house erau termeni care aveau alt inteles, sunt pur si simplu de iubit, nu alta!   Desigur, cel mai hot track de aici este „Ye Ye“, care sunt sigur ca va ramane un punct de referinta pentru Daphni. Desi n-are nici in clin nici in maneca cu acel mega – semplat „Hey“ care se aude printre altele in Close (to the edit) al celor de la Art Of Noise, melodia asta mi-a readus in urechi vremurile revolutionare cand Trevor Horn se juca cu “colajele” muzicale. Bucata asta e o piesa pur si simplu senzationala, dar care are parte inca de opt frati si surioare de mare efect pe acest Jiaolong, pe care vi-l recomand with all my heart.