Mala - Mala In Cuba

In vremurile in care software-urile sunt la indemana oricui, tot mai rar dai peste artisti despre care poti sa spui cu mana pe inima ca reusesc sa doboare zidurile conventionalului. Conceptul de nonconformism e tot mai putin inteles iar „banalul” e omniprezent, cu precadere in ceea ce numim azi impropriu muzica electronica. Bunaoara daca rostesti dubstep, invariabil te gandesti la mega – plictisitorul "wub wub wub" promovat in prostie de Skrillex, iar notiunea de „drujba” capata o alta conotatie. Si totusi, exista si altceva. Felia Burial sau Digital Mystikz. Daca tot am ajuns aici, Mala n-ar trebui sa fie un nume necunoscut. Si asta pentru ca numele lui e sinonim cu Digital Mystikz. Sau DMZ daca vreti, un nume care a scris istorie in muzica electronica a Marii Briatnii, unul din cei mai inflacarati suporteri ai acestui nume fiind regretatul John Peel.
Pe numele sau adevarat Mark Lawrence, Mala a bagat cateva vizite in Cuba alaturi de Gilles Peterson, iar rezultatul este un superb colaj sonor de 14 track-uri care-ti incanta inima si-ti face urechile sa vibreze intr-un mod cat se poate de pozitiv. Categoric, orice om cu capu pe umeri a auzit jdemii de combinatii Buena Vista style, dar Mala reuseste sa stea la mare distanta de tot ceea ce ai auzit inainte prin niste melanjuri dementiale. Piesele sunt mega – subtile, iar acest lucru ti-e clar inca din primul track „Introduction”, care te pune in tema cu ambientul sonor al acestui material discografic. Changuito e o melodie care pulseaza prin fiecare por al ei si se invarte in jurul unei percutii repetitive dar cat se poate de energice, iar Revolution – in ciuda numelui ei „fumat” -  aduce noi sonoritati in timpanele urechilor care stiu sa asculte asa cum trebuie. Changuito are parte de o percutie tipic latino peste care sunt presarate sub – basi care se aud asa cum trebuie pe niste boxe destepte, in timp ce Como Como are un sarm aparte prin niste experiemte de nota zece. Cireasa de pe tort a acestui disc este Cuba Electronic, care se recomanda a fi una din acele melodii pe care merita sa le asculti cu draperiile trase si la nivel maxim, pentru culturalizarea vecinilor. Sau in momentele in care simti ca toata muzica din zilele noastre e facuta parca din acelasi aluat, categoric o sa scapi de acest feeling!  Energia pura razbate si din The Tunnel, cu ale ei reminescente de Mr. Oizo iar pe parcursul celor patru minute ale piesei 'Curfew' care are parte de un pian demential n-ai cum sa nu-ti amintesti de Digital Mystik. Daca nu a fost deajuns, in The Tourist ai parte de o demonstratie meseriasa de cum ar trebui sa se combine jazz-ul latin cu muzica electronica. Una peste alta, recomand cu caldura acest disc tuturor acelora care vor sa auda ce e adevaratul dubstep si acelora care sunt avizi de noi explorari sonore intre doua stiluri care aparent sunt la mii de kilometri distanta.