Dropkick Murphys - Signed and sealed in blood

Ascultând cel de-al 8 – lea album discografic al americanilor de la Dropkick Murphys, mi-am adus aminte involuntar de chefurile primului club „alternative“ din Timişoara, Subway (îl mai ştie cineva?), de nopţile pierdute prin diverse alte locşoare cu oameni avizi de hardcoreli ş-alte bunătăţuri. Chiar şi-n liniştea căminului familial, melodiile astea îţi creează nişte tripuri „valabile“ şi te teleportează în diverse spelunci pline de fum în care sălăşluiesc valuri de alcool. Desigur, pentru cei cărora „tripul“ e axat doar pe dubstep sau drum and bass, sound-urile astea crude de chitări nu reprezintă mare lucru, dar asta e altă poveste. Încă de la primul track al acestui nou album al americanilor de la Dropkick Murphys e clar pentru orice posesor de urechi desfundate că ceea ce se petrece aici e destinat a fi consumat de cei care ştiu fără Google ce a aia punk.

Dam Mantle - Brothers Fowl

Debutul muzicianului scotian Tom Marshallsay, cunoscut în lumea muzicală sub pseudonimul Dam Mantle, face parte din acea categorie de discuri care nu ti se strecoara deîndată sub piele, pentru a înţelege pe deplin trip-urile acestui artist fiind nevoie de multiple audiţii. Oarecum e şi normal, căci dacă ar fi să etichetezi piesele astea, e musai să pomeneşti de acele „hipster – friendly - etichete“ de genul IDM, DIY, Experimental ş.a.m.d. Principalul motiv pentru care albumul ăsta a reuşit să.mi capteze atenţia este acela că îmbină într-un fel cât se poate de adorabil influenţe folosite en – gros din ceea ce numim astăzi „electronica“ cu sunete naturale, acestea din urmă extrase din natură sau cele înglobate în neo – clasicism, nu – jazz ş-alte cele din aceste bunătăţuri. Urechile destupate şi avide de sonorităţi noi vor descoperi încă din primele două track-uri (numite Canterbury Pt.1 şi respectiv 2) destule motive pentru a zăbovi aşa cum se cuvine asupra discului.

K - lu - Chestii, socoteli

Deşi scriptic a apărut în penultima zi a anului trecut, materialul de debut al muzicianului timişorean K – Lu merită cu prisosinţă inclus într-un eventual top cu cele mai interesante debuturi discografice româneşti ale anului 2013, din mai multe motive. Cel mercantil ar fi că e moca. Desigur, nu tot ce e gratis, e bun, dar de această dată zicala „the best things in life are for free“ e cât se poate de potrivită. Mai apoi, ar fi că beat-urile propuse de Alin Constantin (numele din buletin al lui K – LU) sunt cât se poate de fresh într-o piaţă muzicală autohtonă caracterizată de imitaţii ieftine. La capitolul originalitate merită amintite şi sample-urile hazlii „decupate“ din filme româneşti celebre. Datorită cărora, K – LU poate fi socotit un autentic promotor al valorilor cinematografice autohtone, căci nu de puţine ori cei care ascultă piesele astea descoperă cu stupoare pelicule româneşti nepromovate defel de cei care ar putea avea această sarcină în fişa postului.

Best of 2012

Puţin în întârziere, dar totuşi la timp înaintea sfârşitului anului, clasamentul celor mai bune albume apărute în anul de graţie 2012 în viziunea subsemnatului. A fost un an mega - plin cu tone de muzici bune şi nume noi, iar pentru sesizări-comentarii-nemulţumiri-aplauze folosiţi cu încredere secţiunea de comentarii....
Topul anului 2012

Crystal Castles - (III)

Primul compozitor considerat “tăticul” muzicii experimentale a fost italianul Luigi Russolo, celebru printre altele pentru manifestul L'Arte dei Rumori sau The Art Of Noises (Arta zgomotelor). Şi pentru Gran Concerto Futuristic, un concert care inducea furia în rândul spectatorilor, care adesea devastau pur şi simplu „instrumentele“ futuristice imaginate de acest vizionar la începutul secolului 20. Se prea poate ca pentru unii muzica celor de la Crystal Castles să fie o înşiruire haotică de zgomote nedefinite. Cu toate acestea, vă pot certifica faptul că la concertele lor lumea nu distruge nimic. Mai mult, evenimentele susţinute de cei doi canadieni beneficează de un succes deosebit, aşa cum s-a întâmplat în cadrul festivalului Sziget din Budapesta, unde subsemnatul a avut parte de unul din cele mai interesante recitaluri ever. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la muzica electronică din ultima vreme constat că prin Canada se întâmplă nişte lucruri cât se poate de faine.