K - lu - Chestii, socoteli

Deşi scriptic a apărut în penultima zi a anului trecut, materialul de debut al muzicianului timişorean K – Lu merită cu prisosinţă inclus într-un eventual top cu cele mai interesante debuturi discografice româneşti ale anului 2013, din mai multe motive. Cel mercantil ar fi că e moca. Desigur, nu tot ce e gratis, e bun, dar de această dată zicala „the best things in life are for free“ e cât se poate de potrivită. Mai apoi, ar fi că beat-urile propuse de Alin Constantin (numele din buletin al lui K – LU) sunt cât se poate de fresh într-o piaţă muzicală autohtonă caracterizată de imitaţii ieftine. La capitolul originalitate merită amintite şi sample-urile hazlii „decupate“ din filme româneşti celebre. Datorită cărora, K – LU poate fi socotit un autentic promotor al valorilor cinematografice autohtone, căci nu de puţine ori cei care ascultă piesele astea descoperă cu stupoare pelicule româneşti nepromovate defel de cei care ar putea avea această sarcină în fişa postului.
Desigur, atu-urile astea au fost degustate deja din plin de fanii artistului timişorean care l-au „prins“ la treabă pe creatorul şugubeţelor piese Vă place comedia sau Ne jucăm! (care au avut parte de videoclipuri meseriaşe de ceva vreme), iar acest „Chestii, socoteli“ îi va aduce alţi admiratori. „Acum doi ani când am făcut prima mea piesă numită Glonţul împotriva râsului nu mă gândeam la un album , dar celelalte piese au apărut natural şi pe acelaşi film aşa că ascultându-le într-o zi mi-am dat seama că le stă foarte bine împreună. Aşa că le-am pus într-un album şi i-am dat drumul la liber pe net. În acest mod mă simt foarte împlinit că pot să le mulţumesc celor care mă susţin şi mă încurajează în ceea ce fac“, spune cu modestia-i caracteristică K – LU. Un nume care pentru amatorii de petreceri din Timişoara şi nu numai nu mai are nevoie de nicio prezentare. Iar pentru ceilalţi, există Internetul…. „Eram pasionat de filme româneşti încă înainte de a pune muzică. După Revoluţie am auzit pentru prima oară la nişte emisiuni radio cum Vasile, Matze sau NSK făceau nişte piese în care luau sample-uri din chestii autentice româneşti. Credeam că segmentul acesta o să se dezvolte foarte tare şi vedeam totodată că nimeni nu s-a gândit să folosească umorul românesc. De altfel primele dăţi când am pus eu muzică cu Călin de la anonimTM tot aruncam poveşti cu Toma Caragiu. Mai apoi am folosit asta şi în proiectele muzicale în care sunt implicat, fiindcă consider că asta mă reprezintă“, îşi explică pasiunea K – LU.

Trecând la cele zece track-uri, ar fi de-a dreptul ruşinos să nu remarc geniala copertă a discului. Un amănunt insignifiant pentru unii, dar cu mult deliciu pentru alţii. Fiindcă o bună parte a acestor piese au fost degustate în ultimii doi ani de subsemnatul mi-e destul de greu să nominalizez eventuale highlight-uri. De la genialele sample-uri cu „Păi bine mă veterinarule mă, de asta te plătesc eu pe tine, ca să-mi spui ce ştiu şi eu? Mie să-mi dai un tratament să pot fuma, să pot bea, să pot cânta“ („Tratament bun“), la „Facem politică?  Sau ne jucăm? („Ne jucăm“), „De două mii de ani poporul ăsta râde, cu sau fără voia cuiva“ („Glonţul împotriva râsului“) sau „Viaţa e în general e foarte complexă“ („Chestii, socoteli“), fiecare ascultător are parte de dume magnifice. Care provoacă veselie pentru orice pâmântean care nu şi-a pierdut iremediabil şi irevocabil simţul umorului. Discul are şi o puternică componentă vizuală, căci fiecare track e acompaniat de un videoclip (aici). Iar în eventualitatea în care „filmele“ se nimeresc bine cu muzica, e bine de ştiut că timişoreanul a meşterit cu un deosebit talent şi în montajul video secvenţe din D' ale carnavalului, Actorul şi sălbaticii, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Nea Mărin Miliardar, Expresul de Buftea şi lista continuă. Cele trei piese care închid discul, din filmul dedicat remixurilor, sunt la fel de adorabile. Fie că e vorba de perla lui Andrieş („Cea mai frumoasă zi“), de sound-ul uşor a la Modern Talking meets A Skillz al melodiei  „Să fim copii!“ (semnată Mihaela Runceanu) sau de prospeţimea beat-urilor pe care o auzim pe Aura Urziceanu („Dragă-mi este dragostea“), bucăţile astea sunt fără cusur. Pentru cunoscători, printre cele zece piese ale debutului lui K – LU se simt în cantităţi onorabile influenţa unor artişti de genul Kid Koala sau Krafty Kuts. Graţie atu-urilor surprinse doar într-o mică măsură de rândurile de faţă, discul ăsta merită ascultat, promovat şi reascultat de toţi cei care au urechi bine spălate prin ţărişoara asta. Cu riscul de a fi catalogat „provincial frustrat“, (şi) graţie unor asemenea materiale discografice pot declara sus şi tare că „mi-s mândru că-s bănăţean“. Sincerele laude îngrămădite în această cronică fac ca albumul ăsta să capete patru stele şi jumătate. Ah, era să uit, discul se poate descărca gratis de aici. Nu ţineţi la secret, aceste chestii, socoteli merită degustate de toată lumea!