6 mar. 2024
Brittany Howard - What now
4 mar. 2024
Maryliss - First
Povestea albumului de debut realizat de solista timișoreancă Maryliss și echipa care a pus umărul la creearea acestui material discografic este una captivantă. Deși trăim într-o lume plină de „story“-uri, povestea asta nu se regăsește în varianta digitală a albumului, dar în momentul în care deschizi cărticica ce însoțește CD-ul aferent...dai peste un text mișcător...din care îmi permit să citez doar atât... „Dragă ascultătorule. Când trristețea mi-a inundat la propriu sufletul, din visul de odinioară au înmăgurit sentimente contradictorii...Acum știu că lucrurile făcute cu iubire și din iubire devin cele mai mari și frumoase realizări“.
Trecând la muzică, albumul acesta fabricat în Timișoara este un soi de pop – rock cu arome diverse, posibil prea pestriț pentru urechile obișnuite cu multe din producțiile plictisitoare din zilele noastre. Primele secunde ale piesei care deschide albumul, „Amăgire“, te duc cu gândul la aranjamentele muzicale ale celor de la Doobie Brothers. Pe parcurs, se adaugă și alte bunătățuri și bucata asta are toate șansele să ți se impregneze în subconștient grație unui hook valabil și unei interpretări așijderea. Lucrurile continuă într-o manieră modernă pe „Cafea Arsă“ care îi prilejuiește solistei să-și etaleze din plin aptitudinile, iar „În urma ta“ este cam pe același calapod, având toate ingredientele unei ciorbe gustoase plină de coborâri și suișuri amețitoare care reșesc să dea savoare unei compoziții șmechere.
Un alt moment izbutit apare la piesa „Mii de șoapte“, iar pentru cei care apreciează baladele de corazon „Bolnavă de iubire“ este o alegere cât se poate de adecvată pentru un moment de tandrețe alături de persoana iubită. Se prea poate ca piesa „Hai vino“ să fie cea mai cunoscută melodie de aici. Și asta pentru că melodia cu pricina s-a calificat în finala națională a concursului Eurovision de anul trecut. Dincolo de acest amănunt, piesa asta cu acorduri de chitară (după cum spune solista la refren) are toate condimentele unui hit care ar putea fi difuzat în regim de power – play la radiourile comerciale. Probabil că dacă piesa ar avea text în engleză, acest fapt ar fi posibil, căci din păcate la radiourile autohtone de profil avem o inflație de melodii insipide, incolore și inodore.
Ultimele două piese din varianta digitală a discului au coordonate diferite. Dacă pe piesa „Mă topesc“ urechea e bombardată cu chitări moderne și sound așijderea, la melodia „Te voi iubi“ ți se arată un sound cinematic cu string-uri din zona clasică.
În plus, față de varianta digitală a albumului, pe CD există trei bonus – track – uri. Primul dintre acestea este o variantă superbă a piesei „Cafea Arsă“ numită Movie Soundtrack. Evident, e vorba de „altceva“, care îi va încânta cu siguranță pe amatorii de muzici ambientale și arome jazzy. Cea de-a doua piesă bonus este „Amăgire“ cu subtitlul BTS care împinge zona înspre celebra trupă coreeană care domină clasamentele internaționale, iar ultima este „Copil, măcar o zi“, o superbă compoziție dedicată copiilor mici și mari, în care există șansa să ne regăsim cu toții.
Debutul Maryliss este cât se poate de interesant într-o industrie muzicală unde artiştii pop se copiează pe capete şi au lipsuri exorbitante la capitolul originalitate. Reuşind să îmbibe cu succes frânturi din mai multe genuri muzicale, echipa care a realizat acest First are toate motivele să fie mândră de acest rezultat, care e pe placul urechilor amatoare de pop românesc de calitate. Albumul se poate asculta în variantă digitală aici.
1 feb. 2024
SPRINTS - Letter to self
15 dec. 2023
Dixie Krauser - Kill Tumor
Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia. Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel.
„I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon). Desigur, fiecare meloman poate invoca alte reconectări, iar ideea principală este aceea că discul acesta reunește sub același acoperiș o fuziune de genuri cât se poate de mișto. Pe piesa Chemical Madness – Dancing Platinum urechile pot sesiza arome de krautrock a la Popol Vuh, pe Night Mood se intrezăresc și acorduri de Wings sau Pink Floyd, iar ultima melodie de aici No More Pain reușește să-ți creeze o stare de bine, inexplicabilă prin cuvinte.
Grație producătorului timișorean Mighty Boogie, discul ăsta sună exact așa cum trebuie în anul 2023, iar atenția lui Dixie Krauser pentru detalii face ca fiecare secundă de aici să fie bine chibzuită, întregul fiind unul de mare finețe.
„În general nu-mi place să explic muzica, fiecare o aude și o simte în felul lui dar fac o excepție pentru că starea în care am fost atunci când am imprimat acest album a fost deosebită. Povestea începe în luna iunie a anului 2021, când am aflat că am o tumoare inoperabilă. Numai când eram în studio puteam uita de dureri și stările psihice foarte ciudate care se schimbau permanent. Nu aveam niciun plan pentru o producție, dar am început să imprim tot mai mult. Inspirația pentru acest disc a fost de fapt dorința puternică de vindecare și prelucrarea stărilor mele în muzică. Piesele sunt instrumentale, bassul e o combinație de groove cu solistică, imprimare analog fără corecturi și tricuri digitale, mixajul și masteringul au fost făcute de timișoreanul Mighty Boogie, cu care am avut o colaborare foarte bună. Sper ca lumea să înțeleagă mesajul pozitiv… acela că se poate învinge boala asta groaznică, dar rămâne tot timpul un pericol“, spune Dixie Krauser., în prezentarea acestui material discografic.
Nu-mi rămâne decât să vă invit să ascultați cu atenție Kill Tumour și să vă transpuneți fiecare în filmul propriu. E un album care emană din toți porii săi bun gust și care poate fi consumat de oricine, neavând contraindicații. Unicul minus ar putea fi grafica neinspirată din punctul de vedere al subsemnatului. Pe scurt, după audiția asta aștepți cu nerăbdare viitoarele excursii în sunet ale muzicianului născut în Timișoara care din 1985 trăiește în Germania. Albumul se găsește la Viniloteca.
12 dec. 2023
The Mono Jacks - Norul nouă
Spre deosebire de perioada în care a activat în formația AB4, una din trupele care cu vreo două decenii în urmă aborda un rock cu cojones în acea perioadă, Doru Trascău s-a metamorfozat în The Mono Jacks într-un stil muzical mai puțin gălăgios, digerabil pentru urechi de toate felurile, inclusiv pentru cele care sunt obișnuite cu sonoritățile pop – rock. Desigur, The Mono Jacks face parte din cartelul românesc al trupelor care activează în ceva care poate fi etichetat a fiind indie – rock românesc. Ciorba asta e formată din trupe care oscilează abil între texte cu angoase specifice spațiului nostru geografic și un 90s rock, post – grunge sau alternative, bine executat, cu priză mai ales la melomanii care nu-s neapărat înrolați într-un stil muzical anume.
Chiar dacă scriptic, muzica asta este cât se poate de lovely, ceea ce lipsește din meniu este orginalitatea. Sound-ul albumului este corect și balansat, dar merge pe drumuri bătătorite de mii de alte trupe din lumea întreagă. Există aici câteva momente bunicele, cum ar fi explozia solară din piesa O să încep de luni, dar senzația overall este aceea că pe parcursul acestei audiții tot aștepți să se schimbe ceva. Și asta nu se întîmplă, exact ca în textul piesei Aici, acum care spune că toți așteptăm să se întâmple ceva / toți așteptăm să se schimbe ceva.
Dincolo de eventualele monotonii stilistice sesizabile pentru cei mai pretențioși, muzica celor de la The Mono Jacks curge lin și este executată ca la carte. Spre deosebire de textele puerile din multe alte producții autohtone, poveștile lor sunt inspirate, iar concertele au parte de o energie mișto. Drept urmare, discul ăsta poate surprinde într-un mod plăcut urechile obișnuite cu armonii rock ușor de dibuit. Pentru urechile celelalte, alea care caută acel altceva...există destule alternative.