K - lu - Chestii, socoteli

Deşi scriptic a apărut în penultima zi a anului trecut, materialul de debut al muzicianului timişorean K – Lu merită cu prisosinţă inclus într-un eventual top cu cele mai interesante debuturi discografice româneşti ale anului 2013, din mai multe motive. Cel mercantil ar fi că e moca. Desigur, nu tot ce e gratis, e bun, dar de această dată zicala „the best things in life are for free“ e cât se poate de potrivită. Mai apoi, ar fi că beat-urile propuse de Alin Constantin (numele din buletin al lui K – LU) sunt cât se poate de fresh într-o piaţă muzicală autohtonă caracterizată de imitaţii ieftine. La capitolul originalitate merită amintite şi sample-urile hazlii „decupate“ din filme româneşti celebre. Datorită cărora, K – LU poate fi socotit un autentic promotor al valorilor cinematografice autohtone, căci nu de puţine ori cei care ascultă piesele astea descoperă cu stupoare pelicule româneşti nepromovate defel de cei care ar putea avea această sarcină în fişa postului.

Robin and the Backstabbers - Bacovia Overdrive Vol.1 Stalingrad

Am auzit destule lucruri cat se poate de bune despre Robin si „cei care te injunghie pe la spate“, dar nu am reusit niciodata sa-I vad “la treaba”. Poate e mai bine asa, caci spre deosebire de cei carora considera albumul asta un soi de greatest – hits (datorita intarzierii cu care a aparut pe piata acest album), pentru mine compozitiile astea sunt cat se poate de fresh.  E drept, am prins franturi ale unor piese inventate de ei pe Radio Guerilla, dar per ansamblu dupa auditia asta s-a produs un „love at first sight“. Sau ca sa fiu mai exact, si mai in ton cu accentul romanesc al pieselor, e mai degraba „ simpatie la prima vedere“, caci alaturi de incontestabilele plusuri pe care le poseda debutul bucurestenilor, ar mai fi fost loc si de mai bine. Categoric, un mare plus e faptul ca gasca asta are parte de niste texte mai mult decat meseriase. Care te subjuga pe de-antregul. Desi muzica lor atinge tangential si asa – numitul “pop - rock“, textele se mentin la ani – lumina de “bucati” de genul „Pleaca maine o sa-mi treaca“ (Vunk) sau „Sa facem sex e tot ce ne-a ramas/Sa facem sex sa ne-ngropam greselile-n orgasm“ (Vama). Am luat doar doua exemple aleatoare din creatiile discografice romanesti 2012, caci exemplele sunt cu duiumul.

Susanne Sundfor - The Silicone Veil

In momentul in care esti pus sa etichetezi un album de genul The Silicone Veil, esti intr-o oarecare dificultate. Evident, as putea sa ma avant in descrieri de genul „un amalgam de new classical music stropit din belsug cu influente folk si synth-uri care ti se cuibaresc in ureche instantaneu“. Doar ca....niciuna din etichetele de mai sus nu pot fi aplicate pentru aceasta auditie complexa. Ei bine, din fericire, tocmai asemenea „ciorbe“ greu de descris fac deliciul oricarui meloman interesat de nou si frumos. Daca n-ati trait in ultimii ani in Norvegia, exista mari sanse ca numele de Susanne Sundfør sa nu va spuna nimic. Gratie atotputernicului Internet, am aflat ca acest nume a creeat multe valuri in tara ei natala, unde precedentul ei disc „The Brothel“ a stationat multe saptamani pe prima pozitie a topurilor. The Silicone Veil e un material discografic plin de romante moderne fabricate in tara in care se afla cel mai adanc lac din Europa, care contine o sumedenie de „carlige” sonore care pot deveni obsesive atat pentru amatorii de pop cat si pentru cei care navigheaza mai adesea in asa numita  muzica „clasica“.