28 nov. 2012

Susanne Sundfor - The Silicone Veil

Coperta album Susanne Sundfor The Silicone Veil
In momentul in care esti pus sa etichetezi un album de genul The Silicone Veil, esti intr-o oarecare dificultate. Evident, as putea sa ma avant in descrieri de genul „un amalgam de new classical music stropit din belsug cu influente folk si synth-uri care ti se cuibaresc in ureche instantaneu“. Doar ca....niciuna din etichetele de mai sus nu pot fi aplicate pentru aceasta auditie complexa. Ei bine, din fericire, tocmai asemenea „ciorbe“ greu de descris fac deliciul oricarui meloman interesat de nou si frumos. Daca n-ati trait in ultimii ani in Norvegia, exista mari sanse ca numele de Susanne Sundfør sa nu va spuna nimic. Gratie atotputernicului Internet, am aflat ca acest nume a creeat multe valuri in tara ei natala, unde precedentul ei disc „The Brothel“ a stationat multe saptamani pe prima pozitie a topurilor. The Silicone Veil e un material discografic plin de romante moderne fabricate in tara in care se afla cel mai adanc lac din Europa, care contine o sumedenie de „carlige” sonore care pot deveni obsesive atat pentru amatorii de pop cat si pentru cei care navigheaza mai adesea in asa numita  muzica „clasica“.
Fara indoiala, unul din cele mai memorabile momente ale acestui disc este White Foxes, o constructie sonora bazata pe sound-uri de pian care amintesc de Tori Amos si completata cu maniera aceea inconfundabila a celor de la Radiohead de a-si depana „of“-urile. E cat se poate de evident ca cele zece piese incluse aici nu-si vor gasi „never ever“ locul in playlist-urile radiourilor din tara noastra, fiindca „Diamonds“, care deschide albumul, sau „Rome“, au un aer aparte. Nu fac parte din seria melodiilor care ti se intiparesc instantaneu in minte, nu simti nevoia sa le fredonezi ssub dus, dar contin destule armonii speciale. Pe plan vocal, norvegianca asta oscileaza undeva intre Kate Bush si Bjork, iar orchestratiile sunt cat se poate de complexe si imprevizibile. Bunaoara, daca faci greseala sa asculti numai piesa a 5-a de aici, „Meditations in an Emergency“, esti tentat sa te pricopsesti cu gresita concluzie ca albumul asta se vrea a fi un soundtrack imaginar.  In schimb, „Among Us“ iti lasa impresia ca tocmai ai descoperit echivalentul feminin al inimitabilului Nick Cave. Piesa care inglobeaza cel mai bine diversele „directii” este tocmai piesa  care da titlul acestui material. Bucatele de folk sunt completate la marea arta cu accente electro, iar toppping-ul de „classic” e de bun augur.  Albumul acesta e un adevarat unguent pentru suflet, colorat cu texte la fel de „cold” ca si tara din care provine si un aer dramatic cat se poate de interesant. Ar mai fi de notat ca o buna parte din sarmul compozitiilor provine si din faptul ca acestea au fost „inventate“ de Lars Horntveth, din Jagga Jazzist. Pe scurt, recomand cu caldura materialul tuturor acelora care vor sa descopere niste compozitii eclectice si dramatice. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu