Vunk - Nu scapa nimeni (fara emotii)

Trebuie sa recunosc ca dupa traiectoria urmata in ultima vreme de baietii de la Vunk, , n-aveam nicio emotie inainte de auditia noului album.  Si asta fiindca orice pamantean care-si duce existenta in spatiul mioritic si care a auzit vreodata „Pleaca, maine o sa-mi treaca/Ce daca, durerea a venit si nu, mai pleaca/Lasa-ma sa mor, De dor/Fericirea mea, la naibaPleaca!“ a sesizat ca oamenii s-au cantonat in taramurile conventionale ale pop – rock – ului romanesc. O reala emotie as fi avut doar in cazul in care Cornel Ilie si trupa lui ar fi cochetat cu noile tendinte ale muzicii pop de azi, dar din fericire baietii n-au luat-o nici pe dubstep si nici pe downtempo, cu atat mai putin pe glitch – house sau cine stie ce noua „directie” stilistica. Prostul obicei al unor artisti de a-si incepe materialele discografice cu piese care poarta numele de „intro“ e amendat cat se poate de finut de acesti vajnici muzicieni care uneori stau pe spate si aprind artificii pe tavan cu o piesa care se numeste „Gata“.

Stati calmi, nu e o invitatie la „outro”, ci o piesa incolora in care suntem anuntati ca „gata, baiatul a prins fata!”. Mesajul acestui disc cantonat undeva in zicala „love is in the air“ se dezlantuie in „Pierderea lor“, unde pe niste acorduri muzicale previzibile suntem inundati si cu niste versuri de mare efect: „Am aflat ca toti peretii au hotarat/Ca umbra ta le tine cel mai frumos de urat/Si ca toti pantofii se calca-ntre ei/Care sa stea la picioarele tale, femeie“. Daca am pomenit de love – song - urile  compuse special pentru sufletele romantice, e bine sa amintim ca aici avem parte de o balada a la Oasis („La nebunie“) sau una a la Kuschelrock („Fiecare“). Discul contine si o melodie care ar fi putut fi lejer inclusa intr-un album de-al lui Ricky Martin („Scapa-ma de ea“) si de o colaborare cu Puya cat se poate de plictisitoare. Momentul cel mai decent al albumului este colaborarea cu Monica Anghel („Ploaie fara nori“), iar colaborarea cu Andra in „Numai la doi“ e cat se poate de OK, insa nu are acel „ceva“ care conteaza. „Zambetul tau, e fals parca-i facut in China /Sufletul meu, cu tine n-a simtit lumina“ e inceputul de la „In picioare toata tara“, o melodie care parca ar fi fost extrasa dintr-un album al celor de la Hi – Q, iar despre Pleaca“, chiar nu mai are rost sa irosim literele.  Una peste alta, cele 12 piese incluse pe albumul celor de la Vunk sunt menite sa nu-ti creeze defel emotii. E un soi de popcorn combinat cu bubble – gum,. Desigur, o gramada de lume se da in vant dupa acest meniu, deci pentru iubitorii de muzica facila, discul asta poate fi o auditie decenta. Pentru cei care cauta emotii reale, e o pierdere de timp. In cazul in care v-ati pricopsit cu albumul asta ca si „bonus” la citirea unei gazete sportive, faceti-l cadou de decembrie „prietenilor“ de pe Facebook la care aveti niscaiva obligatii....