Stepan Project - Lumina

Dincolo de cei 11 ani care au fost necesari pentru a zamisli un asemenea material discografic care incheie trilogia Stepan Project si multimea de colaboratori care au pus umarul la realizarea Lumina, ramane PRODUSUL. Pe care probabil ca nu-l veti gasi la raioanele cu cele trebnice din hypermarket-uri, dar pe care ar fi bine sa puneti mana cu orice mijloace caci contine doza optima de frumos necesara sufletului. Pentru cei care nu stiu, Lumina contine trei CD-uri si un DVD, din care se revarsa peste cinci ore de muzica. Materialul constituie cea de-a treia parte a trilogiei „Sensul Vietii“ inceputa in 1996 cu albumul „Sensul vietii” si continuata in 2001 cu dublul-album „Undeva în Europa…”. Plus o carticica care acompanieaza materialul, cum rar ti-e dat sa vezi pe melegurile autohtone. Care abunda in aprecieri si ganduri oneste scrise de oameni ca Doru Ionescu, Adrian Cioroianu, Bogdan Puris, Diaconul Vasile Badescu (Catedrala Mitropolitana Timisoara), Dan Negru, Catalin Stefanescu, Sorin Lupascu sau Florin Silviu Ursulescu. Deloc intamplator, piesele sunt „acompaniate“ in booklet de imagini, astfel incat „trip“ –ul sonor este unul de mare efect.
Sincer, mi-as dori sa vad mutra unui june “picat” in muzica in era MP3-urilor care descopera cat de palpabila poate fi muzica prin aceasta alaturare. Poate sunt eu nitel oldschool, dar cred ca sunt in asentimentul multora cand afirm tare si raspicat ca mirosul de hartie proaspata nu poate fi comparat cu niciun  PDF scos pe post de cartulie. Ar fi o adevarata impertinenta din partea mea sa nu remarc faptul ca DVD-ul care insoteste albumul vine cu o versiune SURROUND 5.1. Desi personal am ramas tributar batranului stereo 2.0, sunt convins ca aceasta ghidusie tehnica e de nota zece.

Cu ocazia lansarii oficiale a discului din Timisoara, Bogdan Puris a pomenit o istorioara hazlie din jurul muzicianului Ilie Stepan. Era o data ca niciodata, o zi in care membrii Pro Musica au inregistrat de mai multe ori o piesa. Muzicienii erau deja obositi si asteptau reactia lui Ilie la ultima inregistrare. „A fost...snur, perfect“, a spus acesta. „Haideti sa mai facem inca una, sa vedem cum iasa“, a continuat acesta. Asadar, nu mai poate fi o surpriza pentru nimeni de ce au fost nevoie de 11 ani pentru Lumina. Fiecare amanunt a fost atent studiat, nu exista nimic nelalocul lui, piesele „curg” fara nicio hiba, iar feelingul pe care ti-l lasa aceasta auditie e unul cat se poate de deosebit.

Cunoscand pasiunea lui Ilie Stepan pentru creatiile lui Peter Gabriel, nu ai cum sa nu cauti eventuale comparatii cu albume ca „Passion: Music for The Last Temptation of Christ“ sau „Birdy“. Spre deosebire de acestea, Lumina nu e defel un soundtrack, iar filonul de world – music e particularizat pe etno – ul autohton. Made in Farasesti sau Nadlac, locuri unde Ilie a compus multe din track-uri, departe de nebunia metropolitana si unde a beneficiat de naturaletea unui peisaj scos parca din povesti. Alaturi de mirifica chitara a lui Horea Crisovan si „superbasurile” si vocea celuilalt „membru plin” al Stepan Project, Dixie Krauser, pe parcursul pieselor, urechile bine spalate vor descoperi o sumedenie de artificii sonore miraculoase. De la „scoicile” sau shaker-ele lui Mario Florescu, la fluierele lui Doru Iosif sau Hammond-ul lui Doru Apreotesei. De la taragot la cinele si maci, de la sunetul produs de coasa pana la zbiciul care isi face prezenta in piesa „Farasesti“. Complexitatea instrumentelor si efectelor folosite pe melodii este una de povestit nepotilor. Fie ca asculti cele peste opt minute ale piesei de deschidere Ispita  sau dialogul interstelar care precede „Mingile de foc“, esti intampinat de aranjamente care pica bine urechii. Filonul etno este prezent din plin in strigaturile celor de la Junii Nadlacului in  „Focurile“ sau in „Sfantul Ghoerhe si Balaurul“, iar acest element se combina “la fix” cu aerul rock. Baladele de genul „In ochii tai“ adauga un plus de sarm materialului. Antiteza dintre metropola si “vesnicia satului” se dezlantuie pe larg in „Sevrajul“, iar atunci cand ajungi la  „Taina reginei Semiramida“ ai parte de clipe atemporale in gradinile suspendate din Babilon, colorate cu efecte sonore tibetane si claviaturile lui Vlady Cnejevici. Un alt moment important il reprezinta „18.000“ (cifra copiilor care mor zilnic pe Pamant), iar „Dictatorul“ are parte de gloante care-ti suiera efectiv pe langa ureche admirabil combinate cu portiuni “lounge” de relaxare, in care sax-ul de exceptie al lui Liviu Butoi puncteaza cat se poate de remarcabil un track asijderea. „Filmul“ compozitiilor din Lumina poposeste pentru cateva clipe si prin Evul Mediu, intr-o lume colorata cu cavaleri implicati in Cruciade (Cavalerul cruciat), una din cele mai surprinzatoare piese de aici, care debuteaza cat se poate de pasnic, dar “cade” instantaneu intr-o „nebunie“ a la Rammstein, cu Cristian Rudic pe post de Till Lindemann. Flautul din „Omul cu o mie de chipuri“ are efecte terapeutice de nedescris, iar peisajul sonor se imbogateste cu Bocitoarele din Fartaciu, care-si fac aparitia pe „Noaptea Sfanta“. O alta cireasa de pe tort al acestui material discografic este „Claunul cioclu“. Si asta pentru ca momentele de acalmie si furtuna reusesc sa se completeze intr-un mare fel. Sau pentru ca Octavian Horvath „Vita“ si Dana Borteanu fac o echipa maiastra. Un alt motiv pentru care piesa asta merita ascultata cu mare atentie este vocea „trogherului“ din cimitir, care ii apartie poetului si textierului Stefan „Fane“ Dandu, una din personalitatile muzicii rock timisorene. Si nu in ultimul rand pentru slideshow-ul de pe DVD, dupa care efectiv cazi pe ganduri. Desigur, textul piesei merita si el o atentie deosebita. Radacinile de rock sanatoase ale lui Ilie razbat din plin in „Buy Flowers not arms“, iar superbul speech din debutul piesei care deschide CD-ul cu numarul trei al acestui material („Uita-te“) in care o voce atemporala iti atrage atentia ca “nici doina nu mai e ce-a fost” e memorabil.  N-am cum sa trec peste momentul  poetic care include vocea  lui Paul Grigoriu (Cat de mult te-am iubit….), peste furtuna dezlantuita in„Golgota“ sau peste inspirata piesa dedicata “ascultatorilor” de meserie “El…(cei care…)“. Ar mai fi de povestit si despre bunataturile incluse pe DVD, dar vorba lunga…saracia omului. Pe scurt, dincolo de exprimare artistica sau de eventualele preferinte muzicale, materialul acesta merita sa-si gaseasca locul in colectia oricarui meloman serios din tarisoara noastra. Pentru final imi voi permite sa-l citez pe Marian Odangiu, care la lansarea acestui material din Timisoara a punctat faptul ca „Singurele arte despre care se poate vorbi în cuvinte sunt artele rostibile, cum ar fi poezia sau proza. Despre pictură ar trebui să vorbim în culori, iar despre muzică în sunete muzicale. Cu mult timp în urmă, Ilie Stepan zicea că Beethoven e la fel de tânăr ca John Lennon. A fost şi este o afirmaţie de identificare a unui temei, o afirmaţie vocaţională, de crez şi de poetică. Aţi intrat pe teritoriul unei muzici a muzicii“. Cu mentiunea ca in acest spatiu n-am apucat sa mentionez nici macar o cincime din cei care si-au adus aportul la realizarea Lumina, nu-mi ramane decat sa va invit sa pasiti sonor si vizual pe taramul imaginat de Ilie Stepan si colaboratorii sai. Merita cu prisosinta, caci ceea ce se regaseste aici nu e defel Gangnam Style, ci Stepan Style....