Respectul si politetea sunt doua chestii care nu costa nimic. Ca sa inteleaga si cititorii din generatia „zuisiu“, sunt moka! Atunci cand esti pus in situatia de a analiza noul material discografic al unui domn care in 24 mai a.c. a implinit varsta de 71 de ani si care se poate lauda cu 50 de ani in breasla, cele doua insusiri amintite in debutul acestei cronici sunt musai de bifat. Din start. Indiferent de rezultat, carevasazica. Din fericire, mult – asteptatul album al celui care s-a nascut ca Robert Allen Zimmerman nu e nici pe departe de neglijat. E drept, daca e sa-l compari cu cele 34 de albume anterioare ale cantaretului, acesta nu iese prea tare in evidenta, fiind undeva in plutonul de mijloc.
Groove-uri dansante secondate de un stil de a canta la chitara care te lasa pur si simplu masca, cam astea ar fi atu – urile pentru care cel de-al doilea album al celor de la Staff Benda Bilili e pur si simplu adorabil. Muzicienii din Congo care au devenit cunoscuti si datorita documentarului dedicat lor acum doi ani care a fost prezentat la festivalul de film de la Cannes, reusesc sa te incarce de energie prin niste constructii sonore demne de remarcat, amestecand cu un deosebit talent influente africane cu un feeling deosebit de pop. Povestea echipajului care a fost remarcat pe strazile din Kinshasa este dramatica si induiosatoare: oamenii acestia sufera de poliomielita si au fost multa vreme marginalizati din cauza dizabilitatilor lor. 
