Jake Bugg - Jake Bugg

In momentul in care te afunzi in auditia acestui album, indubitabil intri intr-un film aparte. Se face ca tocmai ai consumat responsabil litri de bere din marca ta preferata si in pub-ul plin de fum in care tocmai te afli, cineva isi ia chitara in mana si incepe sa cante. In cele mai multe cazuri, scenariul e completat cu niste song-uri „pentru tot neamul”, adica acele melodii pe care le-ai mai auzit cel putin de 16 ori inainte, astfel incat chiar si cu alccolemia nitel ridicata stii sa canti refrenul. Scenariul lui Jake Bugg e nitel diferit. Desi ai impresia ca piesele astea ti-s cunoscute, oricat iti     bati capul, nu le recunosti. Dar iti sunt familiare, no doubt!

Robin and the Backstabbers - Bacovia Overdrive Vol.1 Stalingrad

Am auzit destule lucruri cat se poate de bune despre Robin si „cei care te injunghie pe la spate“, dar nu am reusit niciodata sa-I vad “la treaba”. Poate e mai bine asa, caci spre deosebire de cei carora considera albumul asta un soi de greatest – hits (datorita intarzierii cu care a aparut pe piata acest album), pentru mine compozitiile astea sunt cat se poate de fresh.  E drept, am prins franturi ale unor piese inventate de ei pe Radio Guerilla, dar per ansamblu dupa auditia asta s-a produs un „love at first sight“. Sau ca sa fiu mai exact, si mai in ton cu accentul romanesc al pieselor, e mai degraba „ simpatie la prima vedere“, caci alaturi de incontestabilele plusuri pe care le poseda debutul bucurestenilor, ar mai fi fost loc si de mai bine. Categoric, un mare plus e faptul ca gasca asta are parte de niste texte mai mult decat meseriase. Care te subjuga pe de-antregul. Desi muzica lor atinge tangential si asa – numitul “pop - rock“, textele se mentin la ani – lumina de “bucati” de genul „Pleaca maine o sa-mi treaca“ (Vunk) sau „Sa facem sex e tot ce ne-a ramas/Sa facem sex sa ne-ngropam greselile-n orgasm“ (Vama). Am luat doar doua exemple aleatoare din creatiile discografice romanesti 2012, caci exemplele sunt cu duiumul.

Sorin Romanescu si Alex Man - Undercover

Se stie, in materie de jazz, aparitiile discografice made in Romania sunt o “rara avis”. Daca mai adaug si faptul ca piesele incluse pe materialul discografic realizat de Sorin Romanescu si Alexandru Man au fost inregistrate live, cred ca e cat se poate de clar pentru toata lumea care poseda niscaiva IQ ca Undercover merita sa-si gaseasca locul in colectia oricarui degustator serios de jazz. Albumul de fata cuprinde noua standarde impecabil executate si a fost inregistrat in Cover Club din Fagaras in 4 martie 2011. Initial, “povestea” asta nu era prevazuta sa capete o aparitie discografica, dar dupa ce inginerul de sunet al respectivului concert le-a predat celor doi muzicieni masterul, s-a nascut si ideea. Care s-a dovedit a fi cat se poate de benefica, caci ceea ce a iesit e exact “asa cum au vrut artistii“.

Camera - Radiate!

Cui nu-I plac povestile? Printre story-urile moderne pe care probabil le-ati ratat in ultima vreme se inscrie si aceea a germanilor de la Camera, o trupa care si-a facut un obicei cat se poate de sanatos in a canta in diverse spatii neconventionale. Cum ar fi statiile de metrou din Berlin, unde oamenii cantau fain si dulce pana cand cineva nu chema Politia! Si asta nu e tot, caci la editia din acest an a Echo Awards baietii s-au destrabalat sonor intr-o toaleta. O alta isprava din aceeasi categorie s-a produs la after – party-ul German Film Prize din Berlin, unde tipii si-au montat rapid sculele si au inceput sa cante. Doar ca, evident, Camera nu erau invitati la festivitatea cu pricina. Dincolo de povesti, oamenii acestia s-au bucurat de sprijinul unor nume gigantice din aria krautrock-ului: Michael Rother (NEU!) sau Dieter Moebius (Harmonia).

Susanne Sundfor - The Silicone Veil

In momentul in care esti pus sa etichetezi un album de genul The Silicone Veil, esti intr-o oarecare dificultate. Evident, as putea sa ma avant in descrieri de genul „un amalgam de new classical music stropit din belsug cu influente folk si synth-uri care ti se cuibaresc in ureche instantaneu“. Doar ca....niciuna din etichetele de mai sus nu pot fi aplicate pentru aceasta auditie complexa. Ei bine, din fericire, tocmai asemenea „ciorbe“ greu de descris fac deliciul oricarui meloman interesat de nou si frumos. Daca n-ati trait in ultimii ani in Norvegia, exista mari sanse ca numele de Susanne Sundfør sa nu va spuna nimic. Gratie atotputernicului Internet, am aflat ca acest nume a creeat multe valuri in tara ei natala, unde precedentul ei disc „The Brothel“ a stationat multe saptamani pe prima pozitie a topurilor. The Silicone Veil e un material discografic plin de romante moderne fabricate in tara in care se afla cel mai adanc lac din Europa, care contine o sumedenie de „carlige” sonore care pot deveni obsesive atat pentru amatorii de pop cat si pentru cei care navigheaza mai adesea in asa numita  muzica „clasica“.