11 oct. 2011

Dubioza Kolektiv - Wild Wild East

Oricat de dubios ar parea, Dubioza Kolektiv „o arde“ intr-un soi de reggae, dub, hip – hop, ska, hardcore si muzica balcanica. Am constatat acest lucru „live, pe viu” vorba cuiva atunci cand au sustinut un concert in Timisoara, pe scena festivalului IRAF, unde – dupa cum era de asteptat – au repurtat un succes deosebit cu una din piesele care i-a facut cunoscuti pe meleagurile noastre si care poarta titlul de Marijuana. Fie ca ii categorisesti niste Rage Against the Machine mai balcanici sau niste Zdobi si Zdubi mai electronici, oamenii astia au o energie debordanta in concerte, iar acest lucru se simte cu urechea libera si in cel de-al 5-lea album discografic al lor care se numeste Wild wild East.

10 oct. 2011

Gary Numan - Dead Son Rising

La prima impresie, ritmurile lui Gary Numan merita din plin eticheta de „sinistre”. Pentru cineva care habar n-are ca omul acesta e un pionier al muzicii electronice si care n-a auzit niciodata celebrul hit Are friends electric (din 1979) exista mari sanse ca albumul asta sa fie unul greu de inteles, din mai multe motive. Cel mai important ar fi acela ca aceste constructii muzicale nu prea seamana cu nimic din ceea ce se produce in anul de gratie 2011. Nu e nici pe departe atat de experimental precum s-ar astepta avizii de muzici ciudate cu orice pret si la mii de kilometri distanta de urechiusele ahtiate dupa melodioare synth – pop lipicioase. Orice meloman serios stie faptul ca printre cei care si-au declarat admiratia pentru legendarul muzician care a implinit 53 de ani se numara Dave Grohl (Foo Fighters, Nirvana), Trent Reynor (Nine Inch Nails) si Marilyn Manson.

7 oct. 2011

Beats Antique - Elektrafone

Parafrazand celebrul hit al lui Ilie Micolov care spune „Dragoste la prima vedere/,Cine-ar fi crezut? /Sa iubesc cu atata putere/Ca la inceput“ am hotarat ca e de bon ton sa va destainui un secret: discul Elektrafone mi-e cat se poate de drag! Meeting-ul meu cu aceasta trupa americana a avut loc in imprejurari inca neelucidate, cand din intamplare am dat peste o piesa numita Cat Skillz. A fost dragoste la prima auzire. Cine ar fi crezut?....
Pentru acei care nu ii cunosc, pe scurt gasca asta de americani e formata in jurul unei celebre dansatoare din buric pe numele ei Zoe Jakes. Cu vreo patru ani in urma, tipa asta s-a gandit ca ar fi indicat sa-si faca o trupa, iar pentru asta i-a gasit pe numitii Tommy Cappel si David Satori care au ocupat functia de producatori muzicali.

6 oct. 2011

Beth Hart and Joe Bonamassa - Dont Explain

Desi sunt mega – crizat de trupele de cover-uri si implicit ma enerveaza tonele de albume construite pe scheletele unor melodii din repertoriul oldies but goldies, trebuie sa recunosc ca acest disc e unul caruia nu-i gasesti nici o hiba, chiar daca cauti cu lupa. Maestrul Joe Bonamassa e u tip cat se poate de ocupat in ultima vreme: in luna martie a scos Dust Bowl, in iunie ne-a delectat urechile alaturi de colegii sai din Black Country Communion cu albumul 2, iar fanii sai l-au putut asculta recent interpretand o piesa pe un disc dedicat memoriei lui John Martyn, iar Beth Harth, a devenit cunoscuta gratie serialului Beverly Hills, 90210. Dont explain contine 11 piese una s-una alese din repertoriul unor nume ca Etta James, Billy Holiday, Tom Waits, Aretha Franklin sau Melody Gardot, interpretate – dupa cum era previzibil - cu mult – mult suflet.

5 oct. 2011

Gui Boratto - III

Unul din lucrurile faine atunci cand vine vorba de muzica electronica „minimal” este acela ca acest soi de compozitii pot sa te faca sa dansezi atunci cand le asculti la volum mare (la club) dar pot functiona si ca un somnifer meserias atunci cand te delectezi cu aceste sound-uri la volum mai micut in camaruta proprie.
Brazilianul Gui Boratto a devenit o figura cunoscuta in scena techno minimal din lumea intreaga gratie albumului sau de debut Chromophobia aparut acum patru ani de zile, care a fost mai apoi urmat de Take my breath away, in 2009. Multe din piesele incluse aici iti dau impresia ca au fost scrise special pentru soundtrack-ul unui film ticsit de actiune, iar inca de la debutul Galuchat realizezi ca spre deosebire de discurile anterioare brazilianul pedaleaza mai mult pe sound-urile caracterizate de un bass puternic.