Gui Boratto - III

-
Unul din lucrurile faine atunci cand vine vorba de muzica electronica „minimal” este acela ca acest soi de compozitii pot sa te faca sa dansezi atunci cand le asculti la volum mare (la club) dar pot functiona si ca un somnifer meserias atunci cand te delectezi cu aceste sound-uri la volum mai micut in camaruta proprie.
Brazilianul Gui Boratto a devenit o figura cunoscuta in scena techno minimal din lumea intreaga gratie albumului sau de debut Chromophobia aparut acum patru ani de zile, care a fost mai apoi urmat de Take my breath away, in 2009. Multe din piesele incluse aici iti dau impresia ca au fost scrise special pentru soundtrack-ul unui film ticsit de actiune, iar inca de la debutul Galuchat realizezi ca spre deosebire de discurile anterioare brazilianul pedaleaza mai mult pe sound-urile caracterizate de un bass puternic.


Ceea ce nu inseamna ca Gui Boratto a devenit mai comercial. Nici vorba, tonele de synth-uri si efecte sonore ciudate se regasesc din belsug in cele 12 piese ale albumului care te captiveaza si te intriga in aceeasi masura. Odata ajuns la piesa The Drill risti sa te indragostesti instanateneu de o combinatie strasnica de dark –techno, iar beat-ul e cat se poate de obsedant si imi aminteste oarecum – cu diferentele de rigoare - de Darkside-ul celor de la Hypetraxx. O alta dovada care atesta ingienozitatea brazilianului este piesa numita Soledad, care oscileaza genial intre un ritm banal si o complexitate de efecte sonore care dau impresia unei stari de bine si de „peace for all” ascultatorului. De notat ar mai fi si diversele distorsiuni si sub – note din a doua jumatate a piesei, care contribuie din plin la un tablou sonor incitant.

Spre deosebire de competitorii care isi duc existenta in dubstep, electro sau house, muzica minimal – techno a brazilianului reuseste sa fie una cu substanta. E drept, exista momente in care repetivitatea unor pasaje muzicale e nitel deranjanta, dar per ansamblu brazilianul asta stie cu ce se mananca techno-ul iar feeling-ul cu care te catadicsesti dupa aceasta auditie este acela ca ai fost martor la ceva interesant. Nu e tocmai o capodopera, dar in unele momente minimal-ul asta poate sa ti se cuibareasca meserias in suflet si sa-ti declanseze niste emotii. La urma urmei, thats what is all about, nu-i asa?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult