Aerea Negrot - Arabxilla

Arabxilla e o ploaie de stropi de stranietate in care emotiile sunt exprimate cu o brutalitate aparte, iar ascultatorul este invitat sa paseasca in lumea plina de mister a unei balerine nascute in Venezuela, dar care si-a gasit „casa” tocmai in capitala mondiala a muzicii electronice, Berlin. Complicata poveste a acestui debut incepe taman la Caracas, unde Aérea Negrot a studiat dansul contemporan. Fire independenta si mai presus de toate gata sa experimenteze senzatii diverse, solista a locuit rand pe rand prin Porto, Haga si Londra, dupa care s-a stabilit definitiv in capitala Germaniei, loc in care a fost remarcata de reprezentantii celebrului Bpitch Control, label-ul discografic lansat in anul 1999 de Ellen Allien.
Cele 13 melodii incluse in Arabxilla - albumul de debut al excentricei soliste – prilejuiesc o excursie in care feeling-ul pe care il ai e adesea contradictoriu. E un soi de jurnal sonor al ultimilor sapte ani din existenta solistei, in care Maria Sa Ascultatorul este invitat sa ia parte la o serie de confesiuni oneste.  Desi primul ei pas in lumea muzicii a fost E.P. – ul „All I Wanna Do“ de anul trecut, Aerea Negrot a ajuns in atentia melomanilor de pe intreg Mapamondul gratie prestatiei ei vocale din albumul celor de la Hercules and Love Affair, Blue Songs. A urmat un alt E.P. si un vinil cu remixuri, unul din acestea fiind realizat de celebrul Ricardo Villalobos la piesa Miss you.

Filele din jurnalul solistei sunt ba recitate, ba cantate in engleza, spaniola si germana si sunt „livrate” pe constructii in care se regasesc elemente din techno, house sau pop de avangarda. Caracterul atipic al discului este completat de maniera de interpretare vocala, care uneori aluneca in zona muzicii clasice dar si in aria spoken – word – ului practicat de alde Henry Rollins de exemplu. Chiar daca avem de-a face cu un debut, piesele de aici s-au nascut in ultimii sapte ani, melodia care da titlul albumului fiind cea mai veche. „Este prima mea melodie pe care am compus-o in anul 2004 pe cand am parasit Londra“, spune artista. Dealtfel in interiorul acestei piese se gaseste o auto – caracterizare cat se poate de pertinenta a acestui produs in versul care spune negru pe alb „I go diagonal“.  Unul din cele mai frumoase momente slow ale discului este balada It’s Lover, Love, care descrie perfect mood-ul linistit pe care ti-l ofera uneori acest material. Atat aceasta cat si Please Move to Berlin sunt un fel de jurnal sonor al unui disc care e alcatuit din niste puzzle-uri menite sa alcatuiasca o piesa de teatru plina de break-uri si interludii. Atunci cand asculti Todeloo e imposibil sa nu-ti aduci aminte de ciudateniile din trecut ale Ninei Hagen. Aerea Negrot vorbeste fluent sapte limbi iar acest fapt adauga inca un strop de sarm produsului final, A Volar fiind un exemplu perfect in acest sens. Imediat dupa acest track, mood-ul se muta in Germania fiindca in Deutche Werden suntem tratatai cu un text de genul „Vreau sa fiu german/ca sa fiu alaturi de tine pentru tot restul vietii/ Vreau sa ma casatoresc cu tine/ Pentru ca sa fiu fiica ta pentru tot restul vietii“. Aici e nevoie sa mai fac o precizare, care subliniaza oarecum ciudatenia acestei soliste. „Il consider pe Tillman tatal meu iar el ma considera fiica lui. Ne-am intalnit in Haga, am devenit prieteni si m-am mutat in Londra cu el, el m-a trimis la o scoala de muzica acolo. Stiu ca e ciudat sa spun ca e tatal meu, dar el este sotul meu. Si asa stau lucrurile in tabara noastra“, declara Aerea Negrot, care admite ca sotul ei este un domn mai in varsta. No comment. Pe parcursul materialului, eventualele comparatii mai pot zbura catre Grace Jones sau chiar Anne Clark, iar un alt feeling pe care il poti avea este acela ca albumul asta oscileaza intre  sublim si ridicol. Una din melodii e realizata doar cu un pian minimal (Berlin) in care aerul de Nina Hagen e omniprezent, iar in track-ul numit Hair aflam ca Aerea Negrot isi pierde parul din cauza stresului, dar lumea crede ca asa e moda.... Cel mai haotic moment al discului este Listen to the People", care navigheaza cand in zona techno cand in zona unei avangarde nitel prea de tot.

Albumul asta e o carte deschisa, dar care iti ofera o lectura cat se poate de confuza. Stilistic, lucrurile plutesc in zona house si techno subtil, cu interludii de cabaret si inflexiuni usoare de jazz pe deasupra.  Fiindca in zilele noastre majoritatea artistilor prefera sa adopte pozitia „ti-o spun direct in fata”, e destul de periculos sa iesi cu asa ceva pe piata. Daca nu te incadrezi defel in trenduri sau esti prea bombastic, marele public te ignora cu desavarsire. Daca mi-e permis sa ma folosesc de expresia cu „cititorii nostri sunt mai inteligenti decat ai lor“, Aérea Negrot e o tipa care isi crediteaza audienta cu un anumit grad de inteligenta. Ceea ce, la inceput de cariera e nitel sinonim cu un suicid in zilele noastre. Discul asta oscileaza intre extreme si e de admirat din multe puncte de vedere. Mai ales pentru ca Aerea Negrot merge „in diagonala”. Iar daca aveti oroare de cararile batatorite si vreti sa oferiti urechii un disc schizofrenic pe alocuri, ascultati cu atentie Arabxilla. Nu e nici house, nici techno, nici downtempo nici experimental si nici macar pop. E toate astea, cu topping de Berlin, Nina Hagen si dementa inovatoare.