Beth Hart and Joe Bonamassa - Dont Explain
Desi sunt mega – crizat de trupele de cover-uri si implicit ma enerveaza tonele de albume construite pe scheletele unor melodii din repertoriul oldies but goldies, trebuie sa recunosc ca acest disc e unul caruia nu-i gasesti nici o hiba, chiar daca cauti cu lupa. Maestrul Joe Bonamassa e u tip cat se poate de ocupat in ultima vreme: in luna martie a scos Dust Bowl, in iunie ne-a delectat urechile alaturi de colegii sai din Black Country Communion cu albumul 2, iar fanii sai l-au putut asculta recent interpretand o piesa pe un disc dedicat memoriei lui John Martyn, iar Beth Harth, a devenit cunoscuta gratie serialului Beverly Hills, 90210. Dont explain contine 11 piese una s-una alese din repertoriul unor nume ca Etta James, Billy Holiday, Tom Waits, Aretha Franklin sau Melody Gardot, interpretate – dupa cum era previzibil - cu mult – mult suflet.
Insa, adevarata magie a acestui disc este data de faptul ca cele doua vedete se completeaza cat se poate de armonios, solo-urile lui Bonamassa fiind „egale” cu superbele inflexiuni vocale ale solistei care printre altele a asigurat si backing – vocal pentru Deep Purple, in melodia Haunted. E o adevarata blasfemie sa nu asculti acest album la volum maricel, caci absolut tot de aici e „asa cum trebuie”: de la prestatia vedetelor principale, la aranjamente si pana la alegerea inspirata a repertoriului.
Una din cele mai placute surprize este Your Heart Is As Black As Night, o piesa aparuta pe cel de-al doilea album solo al solistei Melody Gardot, care prinde „viata” datorita interpretarii de exceptie a celor doi, dar momentele cu adevarat resuite nu se opresc nici pe departe aici. Sinner's Prayer (din repertoriul lui Ray Charles) asigura un start cat se poate de reusit acestei colectii de piese alese din negura timpurilor. Alte momente de referinta ar mai fi cele doua piese alese din repertoriul Etta James - I'd Rather Go Blind. si Something's Got A Hold On Me – iar la capitolul „energie” un punct misto al discului este Well, well (Delaney & Bonnie). Alaturi de piese previzibile, cei doi surprind si prin cateva alegeri nitel surprinzatoare, cum ar fi propria lor varianta la piesa I'll Take Care Of You inclusa in cel mai recent album al lui Gil Scott-Heron, melodia cu pricina fiind dealtfel remixata nu demult si de The XX, castigatorii premiului Mercury de anul trecut. Suma summarum: daca iubesti blues-rock-ul e musai sa bagi o ureche pe Dont Explain. V-am explicat de ce.....
Insa, adevarata magie a acestui disc este data de faptul ca cele doua vedete se completeaza cat se poate de armonios, solo-urile lui Bonamassa fiind „egale” cu superbele inflexiuni vocale ale solistei care printre altele a asigurat si backing – vocal pentru Deep Purple, in melodia Haunted. E o adevarata blasfemie sa nu asculti acest album la volum maricel, caci absolut tot de aici e „asa cum trebuie”: de la prestatia vedetelor principale, la aranjamente si pana la alegerea inspirata a repertoriului.
Una din cele mai placute surprize este Your Heart Is As Black As Night, o piesa aparuta pe cel de-al doilea album solo al solistei Melody Gardot, care prinde „viata” datorita interpretarii de exceptie a celor doi, dar momentele cu adevarat resuite nu se opresc nici pe departe aici. Sinner's Prayer (din repertoriul lui Ray Charles) asigura un start cat se poate de reusit acestei colectii de piese alese din negura timpurilor. Alte momente de referinta ar mai fi cele doua piese alese din repertoriul Etta James - I'd Rather Go Blind. si Something's Got A Hold On Me – iar la capitolul „energie” un punct misto al discului este Well, well (Delaney & Bonnie). Alaturi de piese previzibile, cei doi surprind si prin cateva alegeri nitel surprinzatoare, cum ar fi propria lor varianta la piesa I'll Take Care Of You inclusa in cel mai recent album al lui Gil Scott-Heron, melodia cu pricina fiind dealtfel remixata nu demult si de The XX, castigatorii premiului Mercury de anul trecut. Suma summarum: daca iubesti blues-rock-ul e musai sa bagi o ureche pe Dont Explain. V-am explicat de ce.....
Asta da muzica, asta da voce...! Am incercat sa nu cad in blasfemie, dar oricum, nu a trebuit sa dau prea la maxim volumul, deoarece in casa goala si fara mobila, rezonanta e perfecta :) Oricum, am trecut albumul pe wishlist.
RăspundețiȘtergerereferitor la primul paragraf: nu ti a placut AcusticA? proiectul lui Dan Petre?
RăspundețiȘtergerecirpian, n-are nici o legatura cu cronica asta de disc, dar pot sa-ti raspund ca mi-a placut vibe-ul la concertul la care faci referire....
RăspundețiȘtergere