Soft Metals - Soft metals

In cazul in care nu faceti parte din categoria oamenilor care „sapa” zilnic prin blogurile specializate pe new artists, exista mari sanse sa nu fi auzit niciodata de Soft Metals. Si asta pentru ca duo-ul asta din Portland n-a prea agitat multe ape, aflandu-se la un inceput de drum care i-a facut sa-si lanseze albumul de debut recent. Ceea ce se aude in cele zece melodii ale acestui debut promitator nu e nici metal, nici chillwave, nici dubstep si nici rock-ul ala made in U.S.A. E o combinatie subtila intre ritmurile synth – pop ale anilor 80, coloanele sonore care acompaniaza filmele science – fiction si un romantism mega – meserias. Vocile adesea de neinteles te teleporteaza intr-o lume in care asculti parca un audiobook dupa H.G. Wells iar din cand in cand discul asta pur si simplu emana o atmosfera de genul Blue Monday-ului celor de la New Order, gratie pattern-urilor de percutie.
Ajuns la capitolul eventuale asocieri, foarte rapid imi mai vin in cap eventuale influente a la Donna Summer sau Juan Atkins, dar sunt absolut sigur ca fiecare ascultator care a iubit muzica anilor 80 va avea alte si alte „tripuri“ la capitolul „cu ce seamana oamenii astia“. Nu stiu daca faptul ca cei doi muzicieni care alcatuiesc acest proiect, solista Patricia Hall si Ian Hicks sunt un cuplu in viata reala influenteaza in vreun fel aerul de „romantism sanatos“ care curge din melodii.

The Cold World Melts, melodia care a dat titlul si primului E.P. din istoria trupei este fara indoiala un punct de reper al debutului. Sound-ul sinistru de synth este completat de un beat foarte dansant care „o arde” undeva in zona high NRG si a nebuniilor sonore create de maestrul Giorgio Moroder dar are in plus cateva demente specifice muzicilor din zona Chicago House care adauga un plus de sarm peste un topping care te face sa-ti lingi degetele. Desi o buna parte din atmosfera sonora a discului striga „80s”, excursia asta nostalgica are darul de a fi una incantatoare. Prima piesa, 'Psychic Driving', are darul de a te baga in ceata fiindca oscileaza nepermis de mult intre melancolie si instrumentatii subtile si are un aer pe care il mai simti atunci cand te pui sa asculti coloanele sonore ale unor SF-uri. Daca inchizi ochii si asculti piesa Eyes closed vei avea bucuria sa fii patruns de beat-uri din asa numitul curent ce poarta numele de nu – disco (Sally Shapiro sau Lindstrom style) iar pe cand deslusesti ce se intampla in piesa Voices risti sa fii obsedat de linia de synth absolut ucigatoare de aici. Unicul moment care face nota discordanta cu restul discului e instrumentala Celestial Calls, care muta spectrul sonor in zona dark. Finalul albumului este insa cat se poate de grandios, cele sase minute ale 'In Throes' fiind un exemplu perfect pentru a demonstra faptul ca acest cuplu de indragostiti presteaza niste chestii nepermis de dragutele.

In cazul in care ati ajuns pana aici si rezonati oarecum sau total cu muzica electronica a anilor 80 si nu va e frica sa ascultati un disc cu eticheta „retro ciudat“, e clar ca veti cadea de acord cu concluzia mea: Soft Metlas e un debut mai mult decat promitator!