Luna Amara - Pietre in alb

In caz ca locuiesti undeva in Idaho sau citesti acest blog cu unealta de traducere, exista posibilitatea sa nu fi auzit inca de clujenii de la Luna Amara. Trupa infiintata prin 1999 si care ne-a reprezentat tara printre altele si la celebrul Sziget de la Budapesta a aruncat pe piata cel de-al patrulea album care poarta numele de Pietre in alb, care insumeaza 13 piese. Nu e deloc o cifra cu ghinion, desi baietii au cam avut parte de asa ceva chiar acum doua zile cand au concertat la Timisoara pentru promotionul discului. Unul din elementele care fac ca acest album sa se ridice la nivelul asteptarilor este cooptarea britanicului Adam Whittaker pentru mixajul acestuia. Pe domnul acesta ar trebui sa-l stiti si pentru ca a facut aceeasi treaba buna cu noul Grimus, iar faptul ca nea Adam s-a stabilit nu demult la Cluj este un lucru cat se poate de benefic pentru muzica romaneasca in general.
Nu putem decat sa speram ca si alte trupe romanesti vor intelege cat de mult conteaza munca unui producator. Revenind la oile noastre, sound-ul noului disc este cat se poate de profi si gratie faptului ca masterizarea a fost facuta de Tom Waltz in U.S.A. Un alt plus este faptul ca noua din piesele de aici sunt cantate in limba romana, iar textele sunt ca de obicei cat se poate de interesante, ocolind cu buna stiinta facilele versuri de doi bani care isi gasesc locul in multe creatii autohtone. Inca de la “In gol” - piesa care deschide albumul – e clar pentru toata lumea ca latura poetica a baietilor e cat se poate de ascutita: „Stau sa te aud cum arunci/Vorbe mari ca valuri de noroi/Stiu sa te ascult cand incerci/Limba-n sange vanat sa-ti ineci“. Chiar daca trompeta e mai putin prezenta decat in creatiile anterioare, aceasta isi face aparitie pe ici pe colo, chiar si-n single-ul actual difuzat de Radio Guerilla, Doar gandul, care beneficieaza de versuri la fel de bine chibzuite: „Doar gandul se pierde si doare / Alb in lumina sta trupul tau gol / Doar gandul sa arda, sa piara / Gol in lumina e trupul tau zbor“.

Unul din cele mai reusite momente ale acestui disc e piesa care da titlul albumului, care are parte de niste riff-uri ultra sanatoase iar versurile sunt de aceeasi nota zece: „Am sa trec ca si cum pe albe foi inchizi un cerc / Si mana ta deprinde alt contur / Pot sa iert sau pot sa mint ca pot sa iert cumva / Cand tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva“. Cuvinte de lauda merita si designul discului care a fost realizat de Costin Chioreanu. Sincer, booklet-ul inclus in CD e de mare efect si completeaza un produs complex. N-am amintit deocamdata nimic de cea mai importanta parte: muzica. Pentru acest disc baietii s-au reintors la radacini, dupa cum spunea si Mihnea Blidariu. Adica, o revenire spre un sound mai abraziv si noisy, care va fi devorat pe placul amatorilor de mosh pe la concerte. Nu in totalitate caci exista aici si momente mai sentimentale, cum ar fi prima jumtate a piesei Oameni noi care mai apoi explodeaza intr-o energie incomensurabila sau piesa de final Toti la fel, acestea reusind sa echilibreze balanta. Avand in vedere ca toate compozitiile au peste patru minute lungime, e de la sine inteles ca piesele astea nu au prea mari sanse sa prinda locuri in eventuale playlist-uri ale unor radiouri. De fapt, bag mana-n foc ca nici daca erau mai scurte nu reuseau sa trezeasca interesul mass – media, fiindca Luna Amara nu canta despre Saxobeat si nici macar nu au balade siropoase din seria Directia 5 sau Holograf. Daca era dupa mine, as fi adaugat niste elemente mai moderne de alternative (inclusiv niscaiva keyboard-uri sau niste urme de “fusion”) dar sunt sigur ca cei care i-au iubit si pana acuma nu au de ce sa se planga: Pietre in alb e un album decent Luna Amara, care suna si arata intr-un mare fel si reflecta pe deplin directia pe care se indreapta clujenii acestia.