Lescop - Lescop

Ca mass – media are nevoie intotdeauna de etichete noi nu mai e o noutate. Dar atunci cand in prezentarea unui artist citesti negru pe alb ca scopul acestuia este acela de a creea „muzica bipolara“, parca e prea de tot. „Suntem interesati in contradictii muzicale, credem ca aici apare magia, vrem sa amestecam muzica populara franceza cu punk-ul si luptam impotriva plictiselii din muzica de azi“, se spune in comunicatul de presa al acestui disc, care a iesit la Noir Pop. Un nume cu grija ales, caci dincolo de faptul ca acest „pop negru“ pus la cale de un tip care odionoara isi facea veacul intr-o trupa punk numita Asyl nu e tocmai atat de revolutionar cum are spune unii, fara indoiala cele 11 piese care s-au strecurat pe albumul lui de debut iti dau impresia ca ai de-a face cu un produs bine definit si slefuit. Cat o sa schimbe chestia asta muzica franceza, ramane de vazut totusi...

The Pixels - TKOVCTRL

Excursia sonora in lumea celor de la Pixels incepe cu un intro in care esti sfatuit sa o iei pas cu pas. Primul e unul in care esti atentionat ca ai trei fire, urmatorul e unul in care undeva din neantul dementei spatiale apare un „eleven digit code“, iar la step-ul cu numarul trei esti atentionat sa asculti cu mare bagare de seama orice „acoustic disturbance“. Si dupa atata intro, oamenii dau startul. Carevasazica, Proceed. ACDELCTR e burdusita cu scratch-uri extrem de inspirate. Plus un debit verbal asijderea, un flow care te cucereste, chiar daca la capitolul mixaj and mastering lucrurile nu-s chiar roz. Din pacate, observatia anterioara e valabila pentru intreg tripul sonor al celor de la Pixels. Lasand la o parte micile inadvertente tehnice, sagalnicul sound de orga omniprezent in piesa care da titlul celui de-al doilea album al trupei, TKOVCTRL, coloreaza cat se poate de exact noul trip al muzicienilor. Incepand de anul acesta, alaturi de mai vechiul Catalin Rulea in peisajul Pixels au aparut Andreas Aron (voce & bass) si Tudor Popescu (tobe).

Daphni - Jiaolong

Inca din primele secunde ale piesei Ye Ye, m-am „prins“ ca ceea ce avea sa urmeze e o poveste sonora descompusa in nuante si profunzimi mega – sarmante. In momentul in care am aflat ca sub numele de Daphni se ascunde matematicianul canadian Daniel Snaith, lucrurile au inceput sa prinda si mai mult contur. Tipul in cauza a scos unul din cele mai misto discuri ale anului 2010, Swim, despre care la momentul respectiv spuneam ca „e o muzichie pe care nu-ti vei toci pantofii pe ringul de dans, se adreseaza neuronilor“. Fie ca apare sub titulatura de Caribou sau Omul fara Nume, omul asta reuseste sa surprinda prin doze nepermise de bun gust in materie de aranjamente muzicale moderne, iar cele noua piese ale acestui Jiaolong demonstreaza cu prisosinta afirmatia anterioara. E drept, de aceasta data piesele sunt mult mai orientate spre ceea ce ne place noua sa numim „dance”, dar aceasta constatare n-ar trebui sa sperie pe nimeni, caci canadianul demonstreaza ca e un as.

Silent Strike - Singularity

Dupa cum graieste si numele noului sau album, Silent Strike e un caz singular in industria muzicala a tarisoarei noastre. Mega – cunoscut in cercurile „underground”, dar prea putin cunoscut marelui public, artistul care in buletin poarta numele de Ioan Titu demonstreaza ca bunul gust in materie de muzica numita generic „electronica” n-are delimitari geografice, materialul acesta fiind unul cat se poate de reusit conform oricaror standarde. Dupa ce in trecut a colaborat cu nume ca Ada Milea, Alexandrina, Lucian Ban, Mat Maneri, Alex Harding, Deliric, Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Electric Brother, Yvat sau Subcarpati si de aceasta data o armata de gosti isi fac aparitia printre cele 17 track-uri.

Muse - The 2nd Law

Una calda, una rece. Cu care sa incep? Ei bine, cu aia calda: toata lumea stie ca Q cedat este egal cu Q primit. E al doilea principiu al termodinamicii, stiu ca v-ati prins. Masina termica numita Muse functioneaza cat se poate de alambicat. Intrebare intrebatoare: ce ai zice daca asa pe nepusa masa, Tudor Gheorghe s-ar apuca sa introduca pe urmatorul lui album doua – trei piese dubstep? Nu vorbesc aici de remixuri facute de altii, ci de creatii proprii. Din fericire Muse nu s-a format in Craiova, ci in micutul orasel britanic Teignmouth. Oricat de mare fan Muse ai fii, n-ai cum sa ramai impasibil atunci cand asculti ultimele doua piese ale noului lor disc The 2nd law. Ar fi mai bine totusi, sa nu incepi auditia cu piesele astea, just in case....Nu demult, rockerii care se respecta aveau oroare de drumandbass si tot ce inseamna „muzica facuta cu mouse-ul”.