Gilles Peterson presents Havana Cultura - The Search Continues

Daca faci parte din oamenii pentru care muzica nu e doar un fundal de ascultat in timp ce conduci, exista oaresce sanse sa fi auzit de John Peel. Iar daca ai ascultat macar odata in viata BBC Radio One, se prea poate ca si Gilles Peterson sa-ti sune cunoscut. In caz contrar, pe scurt, nenea Gilles Peterson a fost adeseori poreclit the new John Peel. Carevasazica e  un DJ cu coloana, un om de radio cu adevarat. Nu e tipul acela de DJ de la posturile romanesti care anunta radarurile de pe sosele sau care isi da cu parerea despre ce-a mai facut Zavoranca in cursul zilei de ieri. Tipul asta a facut mult mai multe decat simple programe geniale la postul amintit: a “sapat” dupa noi talente, a pus umarul la ridicarea unor staruri ca Erykah Badu, Roni Size sau Jamiroquai si a editat cateva compilatii in care ne-a oferit noua melomanilor niste perspective inedite asupra unor noi talente. Din pacate, in luna aprilie a acestui an, dupa 13 ani de job, Gilles Peterson va parasi Radio One-ul. Sper ca  domnul nu va renunta la celebrele Gilles Peterson Presents, totusi...

Havana Cultura : The Search Continues este o continuare a albumului aparut in anul 2009 intitulat Gilles Peterson Presents Havana Cultura - New Cuba Sound. Si de aceasta data maestrul ne propune doua CD-uri, care fac deliciul melomanilor indragostiti de jazz, hip – hop si world – music. Printre momentele deosebit de reusite ale acestei compilatii se numara remake-ul piesei Check the rythm (A Tribe Called Quest), care de aceasta data poarta numele de Check La Rima, dar si mirifica combinatie cu arome cubaneze a piesei Me Queda Voz. Un aer cat se poate de modern si fresh emana piesa Cojimar, iar Kimbiseros va face deliciul tuturor amatorilor de nu jazz, cu siguranta. Tu con tu ballet e o alta mostra pentru care discul asta e pur si simplu adorabil, iar finalul cu Afro Nupa Adando e cat se poate de misto gratie ritmurilor moderne pe care le inglobeaza. Pe scurt, pentru urechile care sunt deschise la nou, compilatia asta merita sa ocupe un loc de frunte in sertarul cu discuri de ascultat pe repeat....

Gare Du Nord - Lilywhite Soul

Daca ai curiozitatea sa rasfoiesti carticica acestui CD vei da peste o zicala budista care spune ceva de genul „inainte de a te apuca sa vorbesti, trebuie sa te intrebi: oare asta va imbunatati linistea?“. Cei doi producatori olandezi care sunt considerati „cea mai buna trupa olandeza necunoscuta marelui public si care alcatuiesc proiectul Gare du Nord au intrat in business oarecum din greseala acum zece ani cand cineva i-a rugat sa creeze soundtrack-ul unui eveniment de moda care s-a desfasurat la Bruxelles. Doc si Inca au adaptat acest soundtrack astfel incat a luat nastere un album de debut (in search of) Excellounge, care a aparut in luna mai a anului 2001.

Thundercat - The Golden Age of Apocalypse

Dragilor, de mult n-am mai dat peste un jazz atat de cool. Sau peste o muzica atat de fresh cu influente jazz. Eroul principal al acestui deliciu auditiv este un basist care de-a lungul vremurilor a cantat in diverse combinatii, printre care ar fi amintit cele cu Stanley Clarke, Snoop Dogg sau Leon Ware. Iar faptul ca din 2002 omul acesta e alaturi de Suicidal Tendencies e un alt adevar indubitabil. Pe numele sau adevarat Stephen Bruner, omul acesta a hotarat ca e cazul sa ne ofere si un album solo si bine a facut, caci albumul aparut sub pseudonimul Thundercat a fost deja numit „cel mai esential album al unui basist de la Jaco Pastorius incocace“ de catre guru-ul Gilles Peterson, de la BBC. Un rol esential in creearea sound-ului visceral al acestui disc il are Steven Ellison, un tip care raspunde la numele de Flying Lotus si care care anul trecut l-a cooptat pe Thundercat in excelentul disc Cosmograma.

Nils Petter Molvaer - Baboon Moon

In cazul in care nu esti un conservator sadea, stii probabil ca fuziunea dintre jazz si muzici electronice (sau de alta factura care poarta eticheta „moderne“) e un statement. E un pleonasm aproape, la fel ca si cum ai spune ca Romania e o tara guvernata de o clasa politica incompetenta, carevasazica. In cazul in care ai ratat festivalul Garana sau n-ai auzit niciodata de trompetistul si compozitorul norvegian Nils Petter Molvaer ar fi bine sa stii ca individul e considerat un exponent de seama al jazz-ului nordic. Mai exact al curentului care „amesteca“ cu buna stiinta trairi stilistice diverse, un maestru al ghiveciului. Sau ca sa-l citez chiar pe artist muzica lui e „energia degajata de tensiunea dintre constraste“. Faima i se trage in principal gratie unui album aparut la ECM acum 14 ani sub numele de Khmer in care urechile avizate au fost tratate cu un fusion de jazz cu efecte electronice si beat-uri hip hop, printre altele.

Beats Antique - Elektrafone

Parafrazand celebrul hit al lui Ilie Micolov care spune „Dragoste la prima vedere/,Cine-ar fi crezut? /Sa iubesc cu atata putere/Ca la inceput“ am hotarat ca e de bon ton sa va destainui un secret: discul Elektrafone mi-e cat se poate de drag! Meeting-ul meu cu aceasta trupa americana a avut loc in imprejurari inca neelucidate, cand din intamplare am dat peste o piesa numita Cat Skillz. A fost dragoste la prima auzire. Cine ar fi crezut?....
Pentru acei care nu ii cunosc, pe scurt gasca asta de americani e formata in jurul unei celebre dansatoare din buric pe numele ei Zoe Jakes. Cu vreo patru ani in urma, tipa asta s-a gandit ca ar fi indicat sa-si faca o trupa, iar pentru asta i-a gasit pe numitii Tommy Cappel si David Satori care au ocupat functia de producatori muzicali.

Butterflies in my stomach - Magic Store

Asteptari: Butterflies in my stomach este un proiect care a luat nastere in primavara anului anului 2005 avand in componenta patru din fostii membri ai trupei Baba Novac. Magic Store este albumul lor de debut care cuprinde zece piese care totalizeaza aproape 50 de minute de muzica.

Rezultat: Am auzit de Butterflies in my stomach in cateva ocazii, dar mi-au picat cu tronc cand i-am vazut cantand piesa Lucrurile Bune in cadrul emisiunii Garantat suta la suta. Oamenii inoata in curentul numit nu jazz (sau acid jazz, daca vreti), un soi de ciorba in care inflexiunile clasice ale jazz-ului sunt amestecate cu saruri funk si sosuri groovy, topping-ul fiind asigurat de „minunatii“ electronice arhiprezente si-n downtempo sau trip – hop. Desi pe plaiurile unde exista cultura muzicala curentul asta e mega – trendy, pe la noi lucrurile stau cu mult altfel.

Bugge Wesseltoft and Henrik Schwarz - Duo

Asteptari: Pianistul norvegian Bugge Wesseltoft este considerat una dintre cele mai importante figuri ale scenei contemporane de jazz din Europa, un domn care a colaborat printre altii cu Jan Garbarek, Arild Andersen, Terje Rypdal si Jon Christensen. Iubitorii muzicii electronice ar trebui sa-l cunoasca si din colaborarea sa cu Laurent Garnier la superba The men with the red face. De aceasta data norvegianul s-a aliat cu germanul Henrik Schwarz, iar rezultatul este un disc ce cuprinde opt piese.

Rezultat: Oamenii care afirma ca muzica electronica nu are suflet in ea ar trebui sa asculte cu urechile ciulite acest disc care este o simbioza perfecta intre “trairea” pianistica a norvegianului Bugge Wesseltoft si abilitatile de guru in ale computer-ului etalate de germanul Henrik Scwarz.

Submotion Orchestra - Finest hour

Asteptari: Ce se intampla atunci cand sapte muzicieni britanici amesteca un sunet delicat de nu – jazz cu beat-uri dub si dubstep? Ia nastere of course, Submotion Orchestra, care arunca pe piata albumul de debut Finest Hour....


Rezultat: Pare a fi o regula: atunci cand muzicieni din zone stilistice diferite isi dau intalnire intr-un studio de inregistrari rezultatul e always benefic pentru urechile bine spalate! Gasca britanica de fata este alcatuita din producatorul si DJ-ul Ruckspin, tobarul Tommy Evans (component al trupei Gentleman’s Dub Club), trompetistul de jazz experimental Simon Beddoe, claparul Taz Modi, percutionistul Danny Templeman (care mai colaboreaza printre altii si cu Macy Gray), basistul  Chris ‘Fatty’ Hargreaves si cireasa de pe tort solista Ruby Wood.

The Bongolian - Bongos for Beatnicks

Asteptari: Sub cat se poate de misto-ul nume de The Bongolian se ascunde un multi instrumentist numit Nasser Bouzida, care si-a inceput cariera in trupa britanica Big Boss Man. Bongos for beatnicks este cel de-al patrulea album 

Rezultat: De multisor n-am mai dat peste o asa explozie sonora de bun augur. Daca vreti o definitie cat se poate de exacta a cuvantului Funky, ar fi bine sa ascultati cu mare atentie si neperturbati de nimeni cele 12 piese ale acestui disc in care orga Hammond si breaks-urile isi fac de cap nepermis de mult, oferind o auditie care nu are cum sa nu te faca sa iti misti trupul. Beat-urile cu puternice arome de anii 60 si veselia excesiva a melodiilor iti creeaza un trip imaginar in care piesele se potrivesc ca o manusa pentru coloana sonora a oricarui film din acea perioada in care spionii erau la mare cautare. Excursia asta in tara numita Bongolia este cat se poate de palpitanta si poate genera zambete si buna dispozitie, chiar si-n mijlocul unei zile caniculare de vara.

The Headhunters - Platinum

Asteptari: The Headhunters este o formatie americana de jazz – funk care a devenit cunoscuta in anii 70 gratie albumelor realizate ca backing band pentru Herbie Hancock, primul lor album Headhunters (1973) fiind unul din cele mai bine vandute discuri din aceasta felie din toate timpurile.

Rezultat: La prima vedere, poate parea oarecum ciudat ca printre oaspetii care isi fac aparitia pe piesele acestui album se numara si Snoop Dogg. Pentru amatorii de etichete ceea ce se revarsa din melodiile astea e undeva in zona jazz – funk - hip – hop. „Ceea ce cantam noi este New Urban. E un gen nou care reprezinta toate metropolele. E muzica europeana, asiatica, africana. Are o sumedenie de elemente jazz, funk si rap. Cand lumea asculta piesele astea, sper ca sa se simta o parte din familie“, declara percutionistul Bill Summers intr-un interviu.

John Scofield - A Moment's Peace

Asteptari: E bine de stiut: lui Bud Spencer I se spune Buldozerul, iar lui John Scofield I se spune simplu Sco. Domnul cu pricina e un american care a colaborat cu Miles Davis, Charles Mingus, Herbie Hancock si o caruta de alti muzicieni din categoria “monstri sacri”. Albumul sau de debut a aparut in 1977, iar acest nou disc vine la doi ani dupa precedentul Piety Street.

Rezultat: Pe fiecare album al sau, Sco a dat o tenta clara muzicii. Pe discul precedent Piety Street, omul a navigat in apele gospel-ului. De aceasta
data, a luat in vizor baladele. Pana aici nimic neobisnuit. Doar ca problema asta a albumelor made in 2011 care contin reinterpretari ale unor piese din repertoriul clasic international pare-se sa nu se mai sfarseasca. Recent si Pat Metheny a scos un album numai de cover-uri, iar lista poate continua. E drept, discul lui nea Sco are si niscaiva compozitii proprii (cinci la numar), dar grosul e dat tot de preluari.

Pat Metheny - What's It All About

Asteptari: Pat Metheny este unul din cei mai de succes muzicieni de jazz care si-a facut un nume in anii 70 si 80 care se poate mandri cu 17 premii Grammy. Discografia sa este una cat se poate de stufoasa, prima sa aparitie discografica fiind in 1974 alaturi de Jack Pastorious, pe albumul Jaco.

Rezultat: Daca nu v-ati prins va dau o informatie: sunt satul de albumele in care diversi oameni interpreteaza piesele altora. Nu ca n-ar fi o chestie faina, dar ce-I prea mult strica. Cu toata reticenta asta a mea fata de discurile care contin exclusiv cover-uri, ma vad nevoit sa admit ca nenea Metheny face o treaba extraordinara pe noul sau material discografic.

Madeleine Peyroux - Standing on the Rooftop

Asteptari: Madeleine Peyroux este o solista americana de jazz care a debutat in 1996 cu albumul Dreamland, care a inclus printre altele si un cover dupa celebrul La vie on rose de Edith Piaf. Standing On The Rooftop este cel de-al 5-lea material discografic al ei care contine 15 piese si vine la doi ani distanta dupa precedentul Bare Bones.

Rezultat: Spre deosebire de anteriorul disc, in care pentru prima oara melomanii s-au putut delecta cu toate piesele compuse de Madeleine, aici lucrurile stau nitel altfel, printre creatii regasindu-se si cateva standarde.

Omara Portuondo & Chucho Valdés - Omara & Chucho

Asteptari: Impreuna au 149 de ani! Pe Omara Portuendo (80 de ani) ar trebui s-o stiti din Buena Vista Social Club. Despre Chucho Valdes (69) e bine sa stiti ca e un geniu al jazz-ului cubanez. Desi cei doi s-au cunoscut inca din adolescenta, prima lor colaborare muzicala a aparut doar in 1997 in discul numit Desafios. Noul lor album intitulat simplu Omara  & Chucho contine 13 piese.

Rezultat: Coperta discului nu spune prea multe. Cei care vor avea curiozitatea sa vada si coperta din spate, cu siguranta isi vor creea o impresie. E o idee nastrusnica asta cu Omara si Chucho in patul nuptial, trebuie sa recunosc.

Harcsa Veronika - Lámpafény

Asteptari: Harcsa Veronika e o cantareata de jazz din Ungaria care a debutat in 2005 cu albumul Speak Low, un disc care doi ani mai tarziu a ajuns pe prima pozitie a topului de vocal jazz din Japonia. Noul ei album, Lámpafény, este al 4-lea album din cariera.

Rezultat: Primul disc cantat in limba maghiara de catre Harcsa Veronika e unul cat se poate de special daca nu de altceva fiindca textele acestuia reprezinta poezii din visteria unor poeti celebri din tara vecina, printre care se numara József Attila, Tóth Árpád, Kosztolányi Dezső, Babits Mihály, Weöres Sándor, Nemes Nagy Ágnes, Kassák Lajos si Karinthy Frigyes. Cei care isi inchipuie ca niste pozeii celebre din secolul trecut au nevoie de un fundal sonor conservator se inseala profund, acesta fiind cat se poate de iesit din tipare.

Colin Benders and Eric Vloeimans - Kytecrash

Asteptari: Ce se poate intampla atunci cand doi trompetisti de marca se reunesc cateva zile in studio pentru un proiect cat se poate de eclectic? Colin Benders si-a facut debutul in 2009 sub numele de Kyteman, un proiect de jazz – rap care s-a bucurat de un deosebit succes in Tara Lalelor. Totodata Colin este un trompetist din zona pop/cross-over. Eric Vloeimans este unul din cei mai cunoscuti trompetisti de jazz din Olanda (care dealtfel mai demult i-a fost profesor lui Colin) iar Kytecrash este prima lor colaborare impreuna.

Rezultat: Pacat ca nu s-a inventat inca nota 11. Discul asta merita pe deplin acest calificativ. E un jazz mai altfel. E magic.

Bebo Best & The Super Lounge Orchestra - Sarrono on the Rocks

Asteptari: Bebo Best este un muzician care a colaborat de-a lungul vremii cu nume precum Michael Nyman, Trilok Gurtu, Sinead O' Connor, Ruichy Sakamoto, Frank Zappa, Bebel Gilberto, Nicola Conte sau Norah Jones. Alaturi de The Super Lounge Orchestra a editat albumele Sitar and Bossa si D'Jazzonga, acesta fiind al 3-lea material discografic.

Rezultat: In cazul in care sunteti curiosi de un amalgam cat se poate de fresh intre jazz, dance, lounge si bossa-nova, Bebo Best si orchestra lui super – lounge poate fi o alegere cat se poate de inspirata. Daca e sa ramanem la termeni cat se poate de trendy, ceea ce razbate din cele 13 piese ale acestui disc se poate eticheta undeva in zona nu – jazz-ului.

Trilok Gurtu - 21 Spices

Asteptari: Percutionistul Trilok Gurtu ar trebui sa fie o figura cunoscuta timisorenilor, daca nu de alta, macar pentru faptul ca a cantat de doua ori in orasul nostru, ultima oara chiar in cadrul festivalului Plai de anul trecut. Alaturi de el se afla tobarul Simon Phillips si NDR Big Band din Germania.
Rezultat: Chiar si un om fara prea multa imaginatie poate ghici ca un amestec de muzicieni care provin din background-uri diverse nu are nici o sansa sa fie neinteresant sau plictisitor. Celebrul percutionist indian care a cantat de doua ori la Timisoara este considerat pe buna dreptate unul din cei mai buni maestri ai instrumentului numit tabla (specific Indiei) care si-a imbogatit universul sonor prin colaborari eminamente din zona jazz, printre cei cu care a colaborat numarandu-se John McLaughlin, Ralph Towner sau Jan Garbarek.

Al Di Meola - Pursuit of Radical Rhapsody

Asteptari: Al Di Meola e considerat drept unul din cei mai buni chitaristi din lume, care de-a lungul vremurilor a cochetat cu mai multe genuri muzicale, insa cel care l-a consacrat jazz-ul cu influente latino. De-a lungul anilor, muzicianul a vandut peste 6 milioane de discuri iar acest disc vine la cinci ani distanta dupa precedentul Diabolic Inventions And Seduction For Solo Guitar, cu mentiunea ca in 2009 a scos alaturi de Chick Corea, Stanley Clarke si Lenny White un album live al proiectului Return to Forever. 
Rezultat: Daca mi-e permis sa ma folosesc de titulatura albumului de debut a australienilor de la Men at Work, albumul acesta este pur si simplu Business as Usual. Discurile domnului care a concertat pentru prima oara in Timisoara in 2006 in cadrul festivalului Plai sunt adevarate standarde pentru oricine are oarecari tangente cu jazz/fusion iar vocabularul muzical este unul de exceptie care reuseste sa creeze un feeling mirific pentru melomani. Carevasazica, cele 15 piese incluse aici sunt exact asa cum te astepti sa fie: nimic in plus, dar nici in minus!

The Liberators - The Liberators

Asteptari: The Liberators e o formatie australiana care cuprinde nu mai putin de zece instrumentisti, printre care se numara si cativa maestri ai unei alte trupe din aceeasi tara, Dojo Cuts. Albumul de debut al echipajului care „ataca” cu maiestrie ritmurile afro – funk cuprinde zece piese.
Rezultat: Avand in vedere ca printre „protectorii” noului super – grup australian se numara Amayo (liderul trupei americane Antibalas) si Gilles Peterson (BBC Radio One), e clar pentru toata lumea ca acest produs are toate sansele sa devina unul hot. Printre numele care apar ca invitati speciali la partea vocala se numara legendarul JoJo Kuo (care a mai colaborat printre altele cu Fela Kuti sau Daktaris), Roxie Ray (Dojo Cuts) si Afro Moses (Ghana). Ca si stil, discul asta se invarte in lumea  afrobeat si funky – jazz, fiind un soi de omagiu adus muzicii anilor 70.