Thundercat - The Golden Age of Apocalypse

Dragilor, de mult n-am mai dat peste un jazz atat de cool. Sau peste o muzica atat de fresh cu influente jazz. Eroul principal al acestui deliciu auditiv este un basist care de-a lungul vremurilor a cantat in diverse combinatii, printre care ar fi amintit cele cu Stanley Clarke, Snoop Dogg sau Leon Ware. Iar faptul ca din 2002 omul acesta e alaturi de Suicidal Tendencies e un alt adevar indubitabil. Pe numele sau adevarat Stephen Bruner, omul acesta a hotarat ca e cazul sa ne ofere si un album solo si bine a facut, caci albumul aparut sub pseudonimul Thundercat a fost deja numit „cel mai esential album al unui basist de la Jaco Pastorius incocace“ de catre guru-ul Gilles Peterson, de la BBC. Un rol esential in creearea sound-ului visceral al acestui disc il are Steven Ellison, un tip care raspunde la numele de Flying Lotus si care care anul trecut l-a cooptat pe Thundercat in excelentul disc Cosmograma.
Aici Flying Lotus face pe producatorul si reuseste sa confere rauri de sarm compozitiilor adunate sub numele de The Golden Age Of Apocalypse. Fie ca il numesti future – jazz sau cosmic boogie, stilul cu care este imbalsamat acest disc este unul cat se poate de surprinzator si inovativ. Poate e nitel prea devreme sa afirm ca discul asta are „ceva“ care va lasa urme adanci in productiile viitoare ale altor artisti, dar cu siguranta e un disc in care orice muzician serios are ceva de invatat. Parol!

Povestea sonora incepe cu un incredibil si derutant track de 22 de secunde numit "Hoooooo,"care contine un sample din seria de desene animate care i-au dat ideea pseudonimului. Daylight, urmatoarea oprire sonora care insumeaza aproape 180 de secunde de muzica te duce cu gandul spre Weather Report-ul anilor 70 peste care s-a turnat experienta unor producatori actuali, iar rezultatul e pur si simplu fantastic. Sound-ul acesta e unul surprinzator pentru ca nu seamana aproape cu nimic din ceea ce se canta in zilele noastre: nu e nici acel downtempo sau funky – jazz cu care cocheteaza multi artisti, nu e nici acel mainstream lounge – jazz. E muzica cu suflet si haine moderne, improvizatie si inovatie, e aur curat. Discul contine un remake dupa hitul din 1975 al lui George Duke (claparul care a scos niste albume monstruoase alaturi de Jean Luc Ponty sau Frank Zappa) numit “For Love (I Come)”, piesa a carui lait – motiv mai apare pe ici pe colo. Alte momente in care jazz-ul futuristic este decorat cu diverse alte topping-uri sunt piesele Jamboree si Boat Cruise, aceasta din urma fiind unul din highlight-urile discului. Un moment de cartoon – network este Mystery Machine (The Golden Age of Apocalypse), iar pentru cei care vor sa asculte un disc cu adevarat iesit din comun si care se incadreaza in limitele jazz-ului de viitor, haideti sa n-o mai lungim: puneti mana/urechea pe Thundercat, merita!