Toulouse Lautrec - Heroes

A fost odata ca niciodata acel ceva care a fost etichetat drept „alternative“. Pe certificatul de nastere era scris „anii 80“, dar a ajuns la maturitate un deceniu mai tarziu. In diverse forme, fie ca a fost etichetat ca grunge, brit pop sau indie. Mastodontul cu pricina continua sa existe si-n zilele noastre prin incarnari de genul Kings of Leon sau Muse iar printre alte 8965 de nume din acest curent i-am putea aminti aici si pe The Strokes, Blur, Radiohead sau The Smiths. Nebunia asta care include portiuni egale de noise si refrene usor cantabile dupa sapte beri la un festival open – air a cam lipsit la vremea respectiva din peisajul autohton. Dar, recuperam. Cu un val in care Tolouse Lautrec isi gaseste un loc bine stabilit. Desigur, carcotasii ar putea comenta ca acest „alternative cu orice pret“ a capatat fatete noi p-afara iar ceea ce se incearca in spatiul nostru autohton e nitel outdated.
O eventuala comparatie a acestui disc cu competitia din tarile civilizate nu e deloc benefica pentru bucuresteni. Nimic de zis, debutul lor e curat, curajos si bine realizat tehnic. Dar pentru a iesi din gloata e nevoie de ceva mai mult. Acel “ceva” care sa dea o stralucire aparte este principalul minus al acestui disc. 

Prima piesa a albumului de debut al celor trei baieti care au devenit cunoscuti natiunii romane gratie soadelor versuri cu “te spun ca ai pistrui pe san“ e una in care cateva un porno – refren in engleza este asezat peste un manifest pur francofon, in care aflam din primele versuri ca „femeile au cunoscut “turbarea““ „Avalanche de la revanche / Tout les femme on connu la rage“. Nici refrenul nu e defel cumintel, fiind unul pseudo – provocator:  „I wanna dress up like a lady/He Said/I wanna dig your dirty dog hole/He said“. Stlistic, piesa asta are o gramada de dirty rock in ea iar efectele de chitara sunt cat se poate de “la fix”, dar nu reuseste sa treaca de o anumita bariera care separa chestiile bune. Din pacate Apartman incepe cu un slagaros Uh Uh Uh Oh Oh Oh repetat mai apoi in delir, desi textul ramane la cote cat se poate de interesante: „Gathered upstairs pouring drinks/ Think of dirty ugly things / When they all came to a party / We sit and think of Paul McCarthy“. La fel stau lucrurile si-n cazul actualului lor single Domino cu al ei „Sunt o piesa intr-un sir de domino/Esti Agatha Christie, sunt Herculet Poirot“, o piesa care dincolo de textul izbutit nu prea are nimic interesant. Blackie Male e ceva mai dinamica, dar  inceputul de la Dizzy Rubber Wheel e cat se poate de Oasis-esc, chiar daca pe parcurs niste acorduri aduc a Red Hot Chilli Peppers. Porno este salvata de monotonie pein textul ei misto („Imi place sa cunt porno/Radioul canta mono/Mi-am luat nickname TURETE/Si ma trag pe casete“), iar pe ici pe colo / chiar si/n Red & Blue baietii astia o cotesc putintel spre noise-ul etalat cu atata maiestrie de maestrii Sonic Youth. Te spun si Barman au miros de piese compuse musai pentru a fi radio – friendly, iar unul din cele mai surprinzatoare momente ale albumului este Wonders. Piesa incepe intr-un iz de House of Pain care mai apoi este completat cu niste riff-uri agresante dar bine alese, finalul fiind o explozie sonora dementa, cu mult cojones. Cele 16 piese ale discului vin insotite de un booklet haios, batut la masina de scris (pe bune!). Chiar daca le lipseste acel “lipici” care face ca o melodie sa ti se intipareasca instantaneu in capsor, cei de la Toulouse Lautrec au pornit-o pe un drum bun. In cazul in care pe viitor vor reusi sa fie mai putin previzibili, au toate sansele sa devina un nume cunoscut pe buzele amatorilor de alternative din aceasta tarisoara. Last, but not least, oamenii acestia isi lanseaza albumul si la Timisoara, pe 12 noiembrie la Setup Venue.