Modeselektor - Monkeytown
Dupa mintea mea, una din marile probleme ale albumelor editate de artistii care fac parte intr-un fel sau altul din zona numita impropriu „muzica electronica“ din zilele noastre este aceea ca in mare parte creatiile lor sunt la fel de previzibile ca si activitatea politicienilor inglobati in spatiul geografic in care ne ducem traiul de zi cu zi. Etichetele de “stanga”, “dreapta”, „ecologisti“, „neo – liberali“ au conotatii de „dubstep”, „chillwave“ sau „downtempo“, dar tabloul este in genere acelasi: lumea are nevoie sa te identifice cu ceva cunoscut pentru a sti de unde sa te ia. Exista si reveresul medaliei: o sumedenie de oameni care activeaza in PR si marketing arunca cu nemiluita in comunicatele lor de presa abureli de genul „eclectic“, „crossover“ si alte minunatii din acest borcan, astfel incat bietul public e eminamente buimac.
Gernot Bronsert si Sebastian Szary sunt doi berlinezi care sub umbrela de Modeselektor au reusit dintotdeauna sa fie imprevizibili pe plan sonor, iar constatarea asta ti se intipareste involuntar in cap si dupa ce asculti cele 11 track-uri care alcatuiesc noul lor album Monkeytown.
Desi materialul are parte de cativa invitati speciali, printre care se numara si „vedeta“ muzicii underground (monsieur Thom Yorke), din fericire nu acesta este motivul principal pentru care Monkeytown suna memorabil. Adevaratul carlig cu care cei de la Modeselektor isi cuceresc publicul trebuie cautat mai in profunzime, mai exact in bunele maniere cu care berlinezii isi construiesc cu migala creatiile sonore. Sunt tentat sa cred ca “lipiciul” principal izvoreste din deschiderea lor catre diverse zone muzicale. Discul incepe intr-o nota cat se poate de techno care e emanata de piesa Blue Clouds, dar odata cu track-ul urmator, Pretentious Friends, lucrurile iau o intorsatura cat se poate de neasteptata, sound-ul acesteia fiind unul apropiat celui practicat odinioara de Chemical Brothers, de exemplu, cu o puternica aroma de hip – hop, care reuseste sa ofere o perspectiva completamente diferita asupra intregului ansamblu. Paleta diversa a acestui material discografic devine mai mult decat evidenta si in momentul in care Thom Yorke din Radiohead isi face aparitia in Shipwreck, iar Evil Twin cu ale ei 4/4 iti ramane instantaneu in memorie si se recomanda a fi unul din punctele strong ale acestui material. German Clap nu poate fi inclusa in partea cu lucrurile bune din acest album fiind la un moment dat prea repetitiva pentru a-ti crea vreo impresie pozitiva, dar imediat dupa aceea urechea e mangaiata de o constructie solida, in care isi aduce aportul si solista nascuta in Romania care e cunoscuta sub numele de Miss Platnum si care presara stropi de R & B discului. Dupa principiul “una calda, una rece”, in excursia sonora a berlinezilor urmeaza un track usor de uitat, Girlwalker, care este mai apoi continuat cu o piesa usor melodramatica dar care are acel “vino-ncoa” care separa piesele reusite de celelalte si care ii are ca “ajutoare” pe Siriusmo (la synth) si pe PVT. Poate cel mai interesanta piesa de pe Monkeytown este Humanized, care ajutata de prestatia celor de la Anti Pop Consortium si o linie de synth pur si simplu dementiala iese in evidenta de la o posta. Penultima oprire sonora a acestui disc ni-l aduce din nou in prim plan pe Thom Yorke care arunca cu doze serioase de psychadelic. Finalul e cat se poate de adecvat unui album atat de divers si totodata neastpetat, caci chitara lui Sascha Ring (Apparat) raspandeste un aer mega – misterios.
Multitudinea stilurilor incluse pe acest disc este una de speriat. Exista portiuni in care ai impresia ca oamenii astia se pricep de minune sa scoata standarde IDM in timp ce alte cantece aluneca spre latura conventionala a muzicii. Vocile diverse se intrepatrund la fix cu beat/urile imaginate de cei doi berlinezi si daca e sa folosesc un efemism, exista cate ceva pentru fiecare pe acest Monkeytown. Experientele sonore ale celor de la Modeselektor continua sa fie cat se poate de relevante iar sound-ul acesta umplut de ritm grasun e de aplaudat si ascultat pe repeat. Candideaza la albumul anului in materie de muzica electronica, cu siguranta!
Gernot Bronsert si Sebastian Szary sunt doi berlinezi care sub umbrela de Modeselektor au reusit dintotdeauna sa fie imprevizibili pe plan sonor, iar constatarea asta ti se intipareste involuntar in cap si dupa ce asculti cele 11 track-uri care alcatuiesc noul lor album Monkeytown.
Desi materialul are parte de cativa invitati speciali, printre care se numara si „vedeta“ muzicii underground (monsieur Thom Yorke), din fericire nu acesta este motivul principal pentru care Monkeytown suna memorabil. Adevaratul carlig cu care cei de la Modeselektor isi cuceresc publicul trebuie cautat mai in profunzime, mai exact in bunele maniere cu care berlinezii isi construiesc cu migala creatiile sonore. Sunt tentat sa cred ca “lipiciul” principal izvoreste din deschiderea lor catre diverse zone muzicale. Discul incepe intr-o nota cat se poate de techno care e emanata de piesa Blue Clouds, dar odata cu track-ul urmator, Pretentious Friends, lucrurile iau o intorsatura cat se poate de neasteptata, sound-ul acesteia fiind unul apropiat celui practicat odinioara de Chemical Brothers, de exemplu, cu o puternica aroma de hip – hop, care reuseste sa ofere o perspectiva completamente diferita asupra intregului ansamblu. Paleta diversa a acestui material discografic devine mai mult decat evidenta si in momentul in care Thom Yorke din Radiohead isi face aparitia in Shipwreck, iar Evil Twin cu ale ei 4/4 iti ramane instantaneu in memorie si se recomanda a fi unul din punctele strong ale acestui material. German Clap nu poate fi inclusa in partea cu lucrurile bune din acest album fiind la un moment dat prea repetitiva pentru a-ti crea vreo impresie pozitiva, dar imediat dupa aceea urechea e mangaiata de o constructie solida, in care isi aduce aportul si solista nascuta in Romania care e cunoscuta sub numele de Miss Platnum si care presara stropi de R & B discului. Dupa principiul “una calda, una rece”, in excursia sonora a berlinezilor urmeaza un track usor de uitat, Girlwalker, care este mai apoi continuat cu o piesa usor melodramatica dar care are acel “vino-ncoa” care separa piesele reusite de celelalte si care ii are ca “ajutoare” pe Siriusmo (la synth) si pe PVT. Poate cel mai interesanta piesa de pe Monkeytown este Humanized, care ajutata de prestatia celor de la Anti Pop Consortium si o linie de synth pur si simplu dementiala iese in evidenta de la o posta. Penultima oprire sonora a acestui disc ni-l aduce din nou in prim plan pe Thom Yorke care arunca cu doze serioase de psychadelic. Finalul e cat se poate de adecvat unui album atat de divers si totodata neastpetat, caci chitara lui Sascha Ring (Apparat) raspandeste un aer mega – misterios.
Multitudinea stilurilor incluse pe acest disc este una de speriat. Exista portiuni in care ai impresia ca oamenii astia se pricep de minune sa scoata standarde IDM in timp ce alte cantece aluneca spre latura conventionala a muzicii. Vocile diverse se intrepatrund la fix cu beat/urile imaginate de cei doi berlinezi si daca e sa folosesc un efemism, exista cate ceva pentru fiecare pe acest Monkeytown. Experientele sonore ale celor de la Modeselektor continua sa fie cat se poate de relevante iar sound-ul acesta umplut de ritm grasun e de aplaudat si ascultat pe repeat. Candideaza la albumul anului in materie de muzica electronica, cu siguranta!
Comentarii
Trimiteți un comentariu