Gare Du Nord - Lilywhite Soul

-
Daca ai curiozitatea sa rasfoiesti carticica acestui CD vei da peste o zicala budista care spune ceva de genul „inainte de a te apuca sa vorbesti, trebuie sa te intrebi: oare asta va imbunatati linistea?“. Cei doi producatori olandezi care sunt considerati „cea mai buna trupa olandeza necunoscuta marelui public si care alcatuiesc proiectul Gare du Nord au intrat in business oarecum din greseala acum zece ani cand cineva i-a rugat sa creeze soundtrack-ul unui eveniment de moda care s-a desfasurat la Bruxelles. Doc si Inca au adaptat acest soundtrack astfel incat a luat nastere un album de debut (in search of) Excellounge, care a aparut in luna mai a anului 2001.
De ceva vreme, alaturi de cei doi se afla si solista Dorona Alberti, care – conform aceluiasi booklet – i-a anuntat pe cei doi la un moment dat ca este insarcinata. Drept urmare, oamenii au hotarat sa realizeze un album mai altfel cu trairile speciale aferente acestui sentiment. Cele 12 piese au fost inregistrate in studio, iar cu zece zile inaintea masteringului acestuia, Dorona a dat nastere unui copil. „Deci aceste melodii, acest album, imbunatateste linistea? Noi speram ca da“, spun muzicienii.


Dincolo de orice, primul lucru care te socheaza din prima este vocea superba a solistei care stie sa-si foloseasca la maxim capacitatile vocale, fiind acolo unde trebuie cat se poate de soft si in locurile adecvate cat se poate de impunatoare. Instrumentatiile sunt cat se poate de aerisite si propice, chiar daca se inscriu in linii mari in linia clasica a jazz-ului, cu subtile influente ska, country sau chiar soul. Exista aici si un induiosator cover dupa Perfect Day-ul lui Lou Reed, iar per ansamblu albumul asta e mult mai “lent” decat precedenta lor realizare discografica de anul trecut,  compilatia Let’s Have A Ball with Gare du Nord. Discul asta emana prin toti porii sai o atitudine pozitiva si iti inspira un puternic sentiment de bine, prin versuri ca „Love will find a way / Take all your cares and troubles away / Love will find a way / You ll be fine“ (Find a way). Una din piesele albumului este dedicata memoriei celebrei Amy Winehouse (Language of the blues) iar printre temele abordate cu mare finete se numara si bucuria de a avea o viata implinita la varsta de “treizecisiceva de ani” (Thirtysomethin).  Nu e nici pe departe un disc inovator, dar Lillywhite Soul se incadreaza perfect in categoria albumelor discografice simple dar realizate cu mult suflet si bun – simt. Ceea ce la urma urmei, ii confera o categorisire de mega – decent.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult